Asculta acest articolDe regulă, după liturghia de Sf. Gheorghe, cetăţenii stabileau în curtea bisericii detaliile referitoare la scoaterea de la 1 mai sau în sâmbăta anterioară zilei de 1 mai, a bovinelor la păşune. Se tocmea ciurdarul/ciurdarii în funcţie de numărul de animale care se scoteau la păşunat, nu în ultimul rând, plata îngrijitorilor de animale. De cele mai multe ori, în majoritatea comunelor/satelor judeţului, acolo unde se scoteau animalele la păşunat, tocmirea ciurdarului/porcarului, acolo unde se scoteau la păşunat şi porcii, poate chiar caprele, se făcea înainte de 1 mai. Având în vedere faptul că în mai toate comunele, îngrijitorii de bovine în mod expres, dar şi de porci erau bărbaţi, la stabilirea plăţii se aveau în vedere mai multe considerente şi modalităţi de plată.
Fiecare proprietar de bovine sau alte animale, spre exemplu, avea de plătit o sumă în lei, periodic în funcţie de numărul animalelor scoase la ciurdă să asigure mâncarea ciurdarului pentru una sau mai multe zile, iar toamna, după recoltat, parte din plată se făcea în cereale, tot în funcţie de numărul animalelor care au fost scoase la păşunat.
Cu siguranţă, unii dintre cititorii acestor rânduri, care s-au născut la ţară şi au rămas acolo cel puţin până la vârsta adolescenţei, îşi mai amintesc de faptul că, imediat după crăpatul zorilor, ciurdarul străbătea uliţele satului cu trompetă, corn sau doar cu biciul, pocnind din el, pentru a anunţa proprietarii de animale să se pregătească pentru a scoate vacile şi viţeii în stradă.
Desigur, pentru persoanele mai sensibile care nu aveau animale, aceste semnale ale ciurdarilor deveneau factori de stres, fiind obligate să se acomodeze şi să recepteze cu înţelegere aceste semnale acustice.
În urmă cu 30 de ani, în județ erau 70.000 de vaci
Aşa cum arată statisticile, în urmă cu aproximativ 30 de ani, imediat după desfiinţarea CAP-urilor, efectivele de bovine din judeţ depăşeau 70.000 de capete. În anii ce au urmat, efectivele s-au redus, ceea ce prin anii 1998 – 2000 numărau aproape 60.000 de capete, majoritatea lor fiind în gospodăriile populaţiei.
Aceste animale de la populaţie erau scoase zi de zi, de la 1 mai şi până la 31 octombrie, la păşunat. Iată că restructurările care au avut loc în industria alimentară, privatizarea şi apoi închiderea unor fabrici de preluare şi procesare a laptelui au silit mai ales populaţia să renunţe la bovine.
A fost începutul sfârşitului în ceea ce priveşte scăderea efectivelor. Au luat fiinţă o serie de exploataţii mai mari şi/sau mai mici pe seama unor fonduri europene care au ajuns până la aproximativ 1.300 – 1.500 de euro/animalul adus din afară. Desigur, achiziţia de bovine se referea în mod expres la rase specializate pe producţia de lapte sau la cele specializate pe producţia de carne.
Ca urmare a acestor transformări în ceea ce priveşte comasarea în majoritatea lor a animalelor în exploataţii a condus la dificultăţi de a cumpăra lapte până şi în mediul sătesc. Ceea ce este mai ciudat, sunt deja persoane care au renunţat de a consuma laptele integral produs pe seamă de fân şi furaje concentrate, fără folosirea silozurilor, spunând că miroase a vacă.
Ciudăţenia este ciudăţenie. Este de subliniat faptul că laptele, în funcţie de specia de la care provine, are gustul caracteristic. Comparaţiile sunt inutile, aşa cum nu se poate compara carnea de oaie cu cea de porc, carnea de vită cu cea de pasăre în ceea ce priveşte gustul şi proprietăţile organoleptice şi asemenea exemple s-ar putea da.
Desfiinţarea CAP – urilor şi a IAS-urilor, în sensul lichidării sectorului zootehnic, au condus la scăderea numărului de animale, nu la un transfer de la o categorie de crescător la alta, aşa cum s-ar fi crezut.
Chiar şi pe seama scăderii efectivelor, infuzia de bovine din rase de lapte şi din rase de carne, a contribuit la creşterea producţiei, pe fondul menţinerii tendinţei de scădere a numărului animalelor. Concentarea bovinelor în mod expres în ferme mai mari sau mai mici, a condus la renunţarea la ciurde, în lipsa efectivelor de animale la populaţie.
Vacile rămase încă în gospodăriile populaţiei nu mai reprezintă pondere semnificativă în efectivul total.
Din mai multe sate şi comune ale judeţului am primit semnale potrivit cărora, din 200 de vaci existente cu 20 de ani în urmă la populaţie, acum poate mai sunt 10 sau chiar mai puţine. Degetele de la maximum două mâini sunt suficiente pentru a număra animalele din alte sate.
Fermierii scot animalele în tabere de vară
Pentru a afla dacă la nivel de sate/comune se fac pregătiri pentru a scoate animalele la păşunat în tradiţionalele ciurde, am contactat mai mulţi primari care, cu anume doză de nemulţumire, chiar de revoltă, ne-au prezentat o situaţie şocantă în ceea ce priveşte scăderea drastică a numărului de bovine din gospodăriile populaţiei.
Gheorghe Marian, primarul comunei Săuca, ne-a spus că de ani de zile, ciurda cu animalele locuitorilor din comună, nu mai există. Pentru a susţine afirmaţia de mai sus, interlocutorul a punctat faptul că, în urmă cu aproximativ 20 de ani, în centrul de comună existau la populaţie aproximativ 200 de bovine în lactaţie, iar acum poate nu sunt 20.
A scăzut drastic numărul animalelor din gospodăriile populaţiei, fapt care a condus la renunţarea la păşunat.
La nivelul comunei, sunt concentrate câteva sute de bovine din rase de lapte şi rase de carne în Silvaş spre exemplu, dar populaţia nu are animale cornute. Chiar este o problemă ca populaţia să-şi asigure din surse locale necesarul de lapte şi de produse lactate.
Adrian Toma, de profesie medic veterinar, primarul comunei Batarci, a confirmat scăderea efectivelor de bovine, dar mai ales concentrarea acestora în ferme mai mari sau mai mici specializate fie pe producţia de lapte, fie pe producţia de carne, în funcţie de necesităţile pieţei. În ciuda scăderii numărului de animale, spunea primarul Toma, şi în acest an o să fie ciurdă cu animalele din gospodăriile populaţiei. Cu siguranţă, ciurda cu animalele populaţiei o să iasă la păşunat probabil pe 27-28 aprilie.
Florin Ionici, primarul comunei Cămărzana, a confirmat faptul că populaţia a renunţat la a creşte bovine în actualele condiţii neavantajoase, iar animalele sunt concentrate mai ales în ferme mai mari sau mai mici.
Localnicii care s-au încăpăţânat să aibă vacă în bătătură, se descurcă aşa cum ştiu şi pot cu păşunatul animalului pe proprietăţi din jurul gospădăriei.
Sergiu Crişan, primarul comunei Supur, spunea că şi în această zonă considerată la sudul judeţului, numărul vacilor de lapte la populaţie este în continuă scădere. Sunt câteva ferme de bovine, dar nu se organizează ciurde. Sunt sate în care de la sute de bovine anterior, acum poate nu găseşti 3-4.
Ludovic Incze, medic veterinar, primarul comunei Halmeu, asemeni primarilor menţionaţi mai sus, spunea că animalele cornute, fiind vorba despre bovine, indiferent că ar fi din rase de lapte sau de carne, sunt concentrate în exploataţii, iar păşunatul lor se face, dar nu sub denumirea de ciurdă. Animalele sunt scoase în tabăra de vară, acolo unde rămân până ce există masă verde, fiind vorba despre păşunatul extensiv.
Mai sunt câteva zeci de animale în satul Mesteacăn, iar locuitorii din Halmeu mai ales, îşi cumpără laptele şi produsele lactate din magazinele alimentare.
CITEȘTE ȘI:
Ce drepturi au românii când crengile copacilor trec pe proprietatea vecină?
Fii primul care comentează