Asculta acest articolRăzboiul s-a terminat, Rusia a devenit URSS și a refuzat să mai înapoieze tezaurul. După cel de-a doilea război, a considerat tezaurul despăgubire de război.
Dar nu numai Rusia deține valori inestimate din tezaurul României. După primul război mondial, la dispariția imperiului austro-ungar istoricii români au făcut un raport prin care România revendica un întreg tezaur dus din Transilvania la Viena îi Budapesta. Revendicările artistice ale Transilvaniei sunt comparabile cu tezaurul luat de ruși.
“Transilvania a fost considerată încă din timpurile cele mai vechi ca patria aurului și a comorilor. Atât în trecut, cât și în prezent, aici s-a produs incomparabil mai mult aur decât în alte țări. Dacă luăm în considerare părerea specialiștilor că Ardealul produce anual trei mii de kilograme de aur, adică mai mult decât toate celelalte țări din Europa în afară de Rusia, apoi faptul că s-ar putea exploata pe an de șase ori mai mult aur și argint, ne vom putea forma o părere aproximativă, deși unilaterală, despre bogăția provinciei noastre. Si Bernard numește Ardealul drept “țara aurului”;
Benk ne relatează că la Abrud un țăran a găsit un bulgăre de aur în valoare de 1600 de galbeni. În 1594 s-a găsit un bulgăre de aur în formă de coif în valoare de 800 de galbeni. La muzeele de istorie naturală din Viena și Graz cei mai numeroși și mari bulgări de aur sunt din Transilvania. În afară de legende păstrate în popor, există și păreri emise de specialiști, că Dariu din cauza minelor de aur din Ardealul de azi ar fi început războiul cu Sciții, și că grecii din cauza aurului au susținut legături comerciale cu provincia noastră, iar romanii, atrași de aurul Daciei, ar fi ocupat acest pământ. Pentru noi este indiferent dacă aceste păreri sunt acceptabile sau nu; în orice caz ele dovedesc, indirect, bogăția în aur a Transilvaniei.
Dacia nu a fost lipsită de comori de artă înainte de stăpânirea romană. O parte a comorilor regelui Decebal este reprezentată într-un relief al coloanei lui Traian din Roma; acestea constau din obiecte de artă industrială cu o tehnică avansată. Stăpânirea romană a lăsat în Transilvania un număr extraordinar de mare de rămășițe culturale și artistice care, deși în majoritate reprezintă o artă provincială, pentru noi, ca urmași ai romanilor, au o importanță deosebită. Epoca migrațiunilor popoarelor în Transilvania și Banat a lăsat monumente unice de aur și argint, de valoare inestimabilă, cum sunt tezaurele de la Sân-Nicolau Mare, Șimleul Silvaniei, Cioara, Apahida.
Primele secole ale dominației maghiare, dacă au lăsat prea puține urme artistice, ele devin mai numeroase după colonizarea sașilor. Sub Ludovic cel Mare se începe o înflorire a aurăriei în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea, care a lăsat opere de artă remarcabile, nu numai din punct de vedere al provinciei, ci și dintr-unul mai general, de exemplu lucrările fraților Martin și Gheorghe din Cluj (Klussenberch). Ludovic cel Mare a îmbunătățit comerțul artei industriale ardelene prin deschiderea drumurilor libere spre Occident și Orient în 1319. Înflorirea artelor industriale continuă în școala care urmează și își atinge apogeul în secolele XVI-XVII. Agrafe, brâuri, cupe, ibricuri, căni, pahare, lavoare, farfurii și bijuterii de aur și argint au fost fabricate într-un număr și cu o varietate extraordinară; ele erau răspândite de la familiile princiare până în familiile burgheze, în catedrale, precum și în bisericile de la țară. La Cluj cunoaștem în două secole patru sute de giuvaergii, în Sibiu, în zece ani, nouăzeci de giuvaergii. În afară de aceste două centre, Brașovul, Sibiu, Oradea, Sighișoara și Alba Iulia au avut o viață artistică înfloritoare. Bogăția în aurărie se poate constata și din numeroasele testamente, foi de dotă, inventarii. Gavril Bethlen avea de exemplu 450 de pahare de aur și alte metale, Mihail Apati a lăsat cincizeci de lăzi cu comori de artă industrială.
Este dureros să constatăm cât de puțin s-a păstrat până acum în Ardeal din comorile de artă ale trecutului
Cauzele acestei înfloriri deosebite a artei industriale și a aurăriei în special sunt multiple: bogăția în metale prețioase a provinciei, iscusința meșterilor sași, iubirea luxului de la principe până la burghez, bunăstarea și dărnicia faimoasă a ardelenilor, cauze practice, cum ar fi recompensarea serviciilor aduse prin cadouri, care formau o avere sigură în caz de nevoie, ușor de transportat și de topit pentru a bate monedă. Ca argument istoric se poate aduce separarea și independența Ardealului, de la 1542 până la 1690, ca principat, după ce mai înainte, prin „Uniunea“ de la 1437, se întărise ideea separatismului.
Această separare de Ungaria a creat o viață politică, intelectuală și artistică ardeleană distinctă, în care artiștii noștri sași au avut un rol principal. De la vremuri străvechi, smalțul combinat cu filigranul a fost considerat drept „smalț ardelean“, utilizând exclusiv motive vegetale. Deși în ultimele decenii ale secolului trecut s-au adus dovezi că acesta nu este o invenție specific ardeleană, totuși el formează o notă caracteristică a aurăriei ardelene și a fost mai răspândit în Ardeal decât în orice altă parte. Este dureros să constatăm cât de puțin s-a păstrat până acum în Ardeal din comorile de artă ale trecutului. Ceea ce vedem azi în muzeele ardelene nu ne poate oferi decât o imagine foarte palidă și, în unele cazuri, ne poate induce în eroare în privința bogăției artistice a trecutului. Cea mai mare parte a comorilor de artă găsite sau lucrate în Ardeal a fost distrusă sau înstrăinată. În timpurile mai vechi, chiar până în secolul al XIX-lea, nu a existat respectul pe care îl avem azi pentru monumentele de artă și cele istorice. Comorile de metal prețios adeseori au fost sfărâmate și topite pentru a fi transformate în monedă. Cea mai mare infracțiune a comis-o Ferdinand al Austriei, care, după dezastrul de la Mohács, a bătut monedă din o semnificativă parte a tezaurului regal ungar de la Buda, în care se găseau și comori de origine ardeleană. Cele șaptezeci de nave încărcate cu tezaurul ungar, pe care regina Maria le-a dus de la Buda, au fost spoliate parțial pe drum; două au fost scufundate.
Ca exemplu instructiv al devastării comorilor de artă ne servește soarta tezaurului catedralei din Alba Iulia. Tătarii și sașii au despoiat biserica de obiectele sale prețioase în secolul al XIII-lea, turcii în secolul al XV-lea, protestanții în secolul al XVI-lea, devastând altarele, sculpturile și tablourile; trupele lui Gheorghe Rákóczi, ale lui Bethlen și Moise Székely, unite cu cele turcești, incendiul între 1600-1603, la 1658 iarăși turcii. Soldații lui Rákóczi au spoliat chiar și mormintele princiare de bijuterii și podoabe, aruncând osemintele. Multe obiecte de artă au căzut pradă vremurilor neliniștite: tătarilor, turcilor, voievozilor princiari, inovațiilor reformei și numeroaselor incendii mari. Astfel de incendii mari au fost, de exemplu, cele din 1556, 1570 la Sibiu, în 1689 la Brașov, în 1438 la Sebeșul Săsesc.
Prin introducerea reformei se îndepărtează aranjamentul bisericilor catolice, altarele, sculpturile, icoanele, cum s-a făcut de exemplu la Mediaș în 1545. Orașul Oradea și-a topit în 1609, pentru scopuri războinice, cele patru statui de bronz celebre ale fraților Martin și Gheorghe din Klussenberch (Cluj). Când Sigismund Báthory a părăsit Ardealul, el a distrus toate obiectele pe care nu le-a putut duce cu sine. Multe comori de artă au dispărut și prin obiceiul nobilimii și burgheziei ardelene de a pune în mormânt bijuteriile defunctului.
În 1555, Castaldo a plecat din Ardeal cu echivalentul a 50 de camioane încărcate cu comori
Călugărul Gheorghe Martinuzzi, căruia i se atribuie un rol în fundarea principatului ardelean, a avut de asemenea un tezaur prețuit la 300.000 de galbeni, în care se găseau cadouri pe care le primea un bărbat de stat, vase de aur și argint, pietre scumpe, inele, obiecte de cristal, documente și galbeni. Fratele Gheorghe a fost ucis de o unealtă a lui Ferdinand, iar averea lui a fost sechestrată de Castaldo, o parte reținând-o pentru sine, iar o altă parte a fost primită de regina Ana la Viena sub titlul „Frater Georgens Verlassung“, despre care s-a luat inventariu în 1555.
Familia Habsburgilor, care a ajuns cu cea mai mare ușurință în posesia tezaurului regal din Buda și a tezaurarilor lui Zápolya și Martinuzzi din Ardeal, a primit numeroase cadouri din Ardeal. Acestea veneau an de an. În 1552, ardelenii oferă două cupe aurite, fiecare de câte treisprezece mărci, un lighean și o cană. În 1555, Castaldo a plecat din Ardeal cu cincizeci de camioane încărcate cu comori.
Mitropolitul de Strigoniu, Nicolae Olachus, care era de origine română, scrie între altele în testamentul său: „Inelul meu cel mare de aur cu chipul Vulturului, care odinioară era al unchiului meu, Mihnea Voevod al Munteniei, asemenea și pumnalul meu de război, în care se găsește întregul calendar, le las arhiducelui Max“.
Alături de Ferdinand, ca exploatator al comorilor ardelene, stă urmașul său Maximilian, și Rudolf al II-lea, mare colecționar și amator. Rudolf avea agenți care operau în Ardeal și Ungaria. Melyth a cumpărat jumătate din coroana Sfântului Ladislau de la castelanul G. Szokoly junior în cetatea Ecsed (Sătmar), unde ea fusese transportată, împreună cu multe alte comori ale catedralei din Oradea, pentru a nu ajunge în posesia turcilor.
Comorile catedralei din Oradea au ajuns fără voia acesteia în cetatea Ecsed. Între ele se găsea și relicvia Sfântului Ladislau, care este într-un relicvariu de argint aurit din secolele XIV-XV (conține o bucățică din craniul sfântului) – una dintre cele mai distinse opere ale aurăriei ardelene, decorate cu smalț ardelean, atribuită fraților din Cluj. Probabil pentru a fi salvată de invazia turcească, sau prin episcopul ardelean gonit Dimitrie Naprâgy, moaștele Sfântului Ladislau au ajuns la Győr.
Ce să revendicăm de la Austria
De atunci, episcopii și capitolul din Oradea au făcut repetate încercări pentru recâștigarea relicviei, dar nu au reușit să primească decât o bucățică din osul craniului în 1775. Comisarul lui Rudolf, Paul Krausenegh, a adunat în Ardeal bani, obiecte de valoare și antichități pentru împărat. Între comorile adunate în 1604 se găseau, după contemporanul Szamosközy, și opere de artă populară românească: doi boi de aur, în care erau așezați vreo 1.200 de galbeni. Nu erau antichități, ci „opere făcute de țărani valahi“ ajunse în Ardeal probabil dintr-o biserică din Muntenia.
Ce să revendicăm de la Austria în baza Art. 196 (Saint-Germain)? Obiecte de proveniență ori de interes ardelean în colecțiile statului austriac (colecții ale casei imperiale)
O serie de pictori ardeleni renumiți sunt reprezentați în acest muzeu, ex. Barabáș, Gyárfás, Szőkely, Vastagh, unii cu subiecte românești. De asemenea, și obiecte mai vechi de artă plastică se găsesc aici, ex. tavanul pictat al bisericii din Goganvarolea, sec. XV.
Ce găsim în Budapesta?
Politehnica și Muzeul Industrial din Budapesta posedă colecții de olărie și artă industrială din Ardeal.
Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice din Budapesta cuprinde o serie de fotografii, desene, acuarele, planuri și stampe, măsurători, descrieri și date privitoare la monumentele istorice din Transilvania. Aceste lucrări au fost executate în cursul jumătății de veac de când funcționează Comisiunea ungară. Ele sunt indispensabile nu numai pentru cunoașterea monumentelor ardelenești, dar și pentru conservarea și restaurarea lor viitoare, fără a începe totul de la început. Eliberarea copiilor este permisă prin regulamentul acestei Comisii.
La Viena Statuia lui Hercule găsită la Băile Herculane. Statuia lui Hercule cu Telephus, de la Băile Herculane. Sarcofag ardelean transportat la Viena sub Carol al VI-lea. Vas de bronz găsit în 1846 la Târgu Secuiesc. Trăsură mică de bronz găsită în apropiere de Orăștie. Pateră și două vase de bronz găsite în 1846 la Târgu Secuiesc Vas de bronz și inele de aur găsite la Brăduț (Bardócz) Oglindă romană din Feiurdeni (Fejérd) Tăbliță de bronz cu Hercule gravat Sabie de bronz gravată, găsită la Bistrița Tezaurul din Sânnicolau Mare Torques de argint din Marca (Márkaszék) Brățări de bronz găsite la Orăștie (Szászváros) Brățară găsită la Hetiur (Marienburg) Lanț de argint găsit la Someșul Cald (Hideg-Szamos) Vas de argint din Marca Bijuterii de argint din Mediaș, 1829 Trei agrafe din Moigrad, una din Șeica Mică (Kleinschelken) Detalii de brățară din Varadia Tezaurul din Cioara (Csóra) Șimleul Silvaniei (Szilágy-Somlyó) Topor de aur din Tufalău (Csefalva) Brățară de aur sau mâner din Pipea (Pipe) Brățară de aur din Șimleul Silvaniei și Vad Patru vase de aur găsite în județul Bihor Agrafă din Vad Cană de cristal de munte din Zlatna (Zalatna) Vas diairetum din Ardeal Descoperirea din Gușterița (Hammersdorf) Topoare de bronz din Turda Trei modele de turnat din Oșorhei (Fugyi-Vásárhely) Coroana și mărul imperiului din Oradea, sec. XIV Coroana lui Ștefan Bocskai Tabloul lui Frans Francken: Croesus și Solon Buzduganul lui G. Rákóczi II, 1643 Veșmântul de război al lui Ștefan Báthory Armele lui M. Apafi: buzdugan, coif, platoșă Tun ardelean cu blazonul Battyányi 3 drapeluri ale lui F. Rákóczi I, predate în 1703 Un gobelin din Hofburg, reprezentând Cucerirea Transilvaniei, executat la Malgrange în Nancy, 1720 Potir de aur cu blazonul episcopului Orázii P. Forgách, 1748 Insigniile Principatului ardelean Insigniile militare ale corpului de armată care se completau în Ardeal Două portrete vechi: Horia, Crișan La Muzeul Național Ungar, Budapesta: Obiecte preistorice Fragmente de ceramică pictată neolitică din Bod (Botfalău, Brenndorf)» ». Ariușd (Ereșd). Urna de la Periam (Perjámos). Epoca bronzului Descoperiri de bronz din Oradea Mare (Nagyvárad), Satu Mare (Szatmár), Vădaș (Vadász), Coldău (Kolozs), Chișirid (Kisirigd) Socol (Szokol), Alba Iulia (Gyulafehérvár) Bocșa (Németbocsa), Fechetău (Feketetó) Gușterița (Szent Erzsébet), Roți de bronz din Arcalia (Árokalja), Tezaurul de bronz din Cehal (Magyarcsaholy) Obiecte de la Turnătoria din Spălnaca (Ispánlaka) Obiecte de la Turnătoria din Domănești (Domahida) Tezaurul din Pecica (Pecska), 121 bucăți Descoperirile de aur din Cățel (Oláhkeczel) Maramureș (Máramaros) Oradea Mare Alba Iulia Hațeg (Hátszeg) Sântana (Szentanna) Târgu Mureș (Marosvásárhely) Pericei (Perecsen) Oarța de Jos (Alsóvárt) Șmig (Somogyon) Beia (Magyarbenye) Cărani (Merczyfalva) Firighiaz (Feregyház) Descoperirile scitice din Aiud (Nagyenyed) Jacul Român (Oláhzsákod) Obiecte romane Barele de aur din Crasna (Kraszna) Torques de aur din Someșu Rece (Szamosujlak) Brățară de argint din Repcez Mâna votivă din Jena (Zsena) Statuetele de bronz: Pluto și Minerva din Turda (Torda) Statueta de bronz a lui Sarapis Statueta de bronz a lui Hercule din Mehadia Piatră cu reliefuri din Turda Piatră cu reliefuri din județul Timiș (Temes) Intaglio de onix cu Sol și Luna din Orșova Inel de aur cu carneol și leu gravat din Orșova Din epoca migrațiilor Tezaurul din Șimleu Silvaniei, a doua descoperire (Szilágysomlyó) Descoperirea din Felnac (Felnak) Decor atârnător de aur din Apahida Medievală-modernă Aquamanile din sec. XII găsite la Chișineu Criș (Kisjenő) 2 brățări de aur cu filigran și pietre scumpe, secolul XIII-XIV, găsite la mormântul regal din Oradea Mare Osculum Pacis argint aurit, sec. XV Cruce pentru păstrarea relicviilor, sec. XV Potirul lui G. Rong, preot în Slimnic, jumătatea sec. XV Ampullae bisericești, sec. XV din Oradea Osculum Pacis de Blasius de Bistrița, 1506 Tezaurul din Aiud (3 brâuri, 5 agrafe, pături) sec. XVI Tezaurul din Sighișoara (Segesvár) sec. XV Păuliș, sec. XVI (Opaulis) Radna, sec. XVI Petrindu Mic (Kispetri), 1588 Unelte de giuvaergiu din Mediaș, sec. XVI (Medgyes) Agrafe ardelene, sec. XVI Brâuri ardelene, sec. XVI Cupa din tezaurul Thoroczkai, 1574, cu inscripție Cuțitul cu inscripția Stephanus Cupă cu talpă de agrafă ardelenească, sec. XVI. Tabla breslei din Brașov din 1556 Bijuterie cu opal, sec. XVI, după tradiția reginei Isabela Ciască de vânătoare a lui Sigismund Báthory, 1592 Pahar de argint din sec. XVI, Târgu Mureș, cu inscripție slavonă Lanț de argint cu pietre și smalț din Sibiu, sec. XVI. Pahar de argint, 1569, cu litere chirilice Pahar din 1604 cu inscripție Szászvárosi Torda András Cană de argint aurit cu inscripție Toldalaghi 1623, Sibiu, de Andrei Fleischer Pahar mare de balenă cu numele și blazonul lui Gavril Bethlen Paharul de argint al lui Gavril Bethlen, cu blazon și numărul XIII. 4617 Pocal dublu de argint aurit, începutul sec. XVII. Cenossenschaftsbecher din Brașov, 1641, 1664, din Racergasse Ibric cu capac de argint aurit cu inscripție Geor: Rákóczi Ibricul cu capac al lui Paul Inczédi 1679 Paharul de argint al lui Ștefan Apor 1681 Paharul de argint al lui Gabr. Jósika 1681 Paharul de argint al lui Mikes Kelemen 1682 Pahar de argint din 1630, semnat de Laur. Filstich, Cluj Ciasca de argint a Anei Apafi, 1666 Ibricul lui Sebastian Hann 1697 Cupă mare cu capac, donată bisericii unitariene din Cluj în 1731 Ibricul breslei covăcarilor din Oradea Mare 1741 Insignia covăcarilor din Sibiu 1728 Sigiliul de argint al guvernatorului ardelean G. Bánffy, 1709 Farfurie de argint aurit de Szathmári din Cluj, 1800 Ceasul de campanie al lui Fr. Rákoczi II. Farfurii de alamă din Diciosânmartin, 1731 și Sibiu, 1772. Farfurii și ibricuri de cositor din Ardeal Piulița de bronz a lui G. Rákóczi, 1643 Piulița de bronz a cardinalului Andrei Báthory, 1593 Monumentul funerar al lui G. Apafi de Elias Nicolai, 1632 Două sculpturi de alabastru (un sas și o săsoaică), secolele XVII-XVIII Mobilier, vase de cositor și alamă, sticlărie Altar cu picturi din Leliceni (Csíkszentlélek), 1510 Tavanul pictat din Adămuș (Ádámos), 1526 Tavanul pictat din Măgărău (Magyarókereke), 1746 Legături de cărți din Ardeal Colecția de arme Sabie hunică din Sasca (Szászka) Sabie din sec. XV din Comana (Komána) Trei arbalete cu intarsii de os, sec. XV, Sibiu Sabie din epoca Huniazilor din Beli (Bel) Coif de ienicer din Timișoara, sec. XVI Pușcă cu intarsii din Tg. Mureș și Arad Pistol din Tg. Mureș Steagul mortuar al lui G. Rákóczi I, Ioan Kemény și M. Apafi Steagul pictat în onoarea lui M. Semriger Steagul pictat în onoarea lui I. Gronenthal Puști orientale din Ardeal Buzduganul lui Sigismund Báthory Sabia lui Ștefan Báthory Sabia lui Sigismund Báthory Sabia lui Gavril Báthory Pumnalul din secolul XVI găsit la catedrala din Alba Iulia Pumnalul lui Francisc Bethlen Șeaua, acoperitoarea de cal, buzduganul, sabia și toporul lui Ioan Kemény Hamurile atribuite lui Gavril Bethlen Sabia persană atribuită lui G. Rákóczi Buzduganul lui G. Rákóczi I, 1658 Cămașa de zale de argint a lui G. Rákóczi I Cuțitul de vânătoare al lui Fr. Rákóczi II, 1703 Pumnalul din Baia Mare, 1703 Sabia fostului prefect de Maramureș, Iosif Man Muzeul de Arte Industriale din Budapesta Colecția de broderii din județul Arad Covoare „ardelenești“ din Asia Mică Tavanul pictat din Macșa (Maksa), 1765 Fusta și pieptarul principesei ardelene Ecaterina de Brandenburg, sec. XVII Lada Ecaterinei Bethlen, 1695 și decor de cap din secolele XVII-XVIII Sobă ardeleană, sec. XVII Săculețe, capodopere ale breslelor ardelene, sec. XVII Biblia lui G. Rákóczi Cartea Ecaterinei de Brandenburg Bijuterii din mormântul din Cetatea de Baltă, sec. XVI Agrafă de la un brâu, sec. XVII Detaliu de brâu cu smalț, sec. XVII Obiecte de cositor și alamă din Ardeal Mobilier ardelean, lăzi ale breslelor ardelene Olărie, sec. XVII-XIX Farfurie de cositor cu cele patru anotimpuri și elemente, Brașov, sec. XVII Ibricul de cositor al breslei cizmarilor din Cluj, sec. XVII Flacon cu blazonul Bethlen și Mikes, sec. XVII Orologii din Sibiu, sec. XVIII Statueta romană a unui taur de bronz din Orșova Modele de turtă Șea ardeleană sec. XVII – Colecția Sigerus Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta:
Fii primul care comentează