Asculta acest articolVictor Ponta şi Mihai Răzvan Ungureanu fac efortul de a-şi croi şi consolida imaginea. Fiecare de pe altă poziţie şi fiecare cu altă şansă. În privinţa lui Victor Ponta a intrat în dezbaterea politică felul cum se străduieşte să comunice.
Comunicarea e esenţială, trebuie să acceptăm cu toţii acest fapt. Victor Ponta foloseşte absolut toate prilejurile pentru a spune, pentru a explica. Desigur, este mai mult sau mai puţin inspirat în discursul său, dar insistă şi revine. Chiar dacă nu suntem toţi fideli admiratori ai acestuia, totuşi trebuie să ne obiectivăm şi să acceptăm că această comunicare este binevenită.
Ne aducem aminte câţi discipoli şi-a câştigat pe vremuri Theodor Stolojan explicând la posturile de televiziune introducerea accizelor, o noutate în economia românească. Nu erau binevenite aceste accize, nu şi le dorea nimeni, dar felul cum a reuşit politicianul să explice – pe atunci premier interimar – i-a adus nenumărate simpatii.
Antecesorul său, Emil Boc a avut numai de pierdut de pe urma st]ngăciilor sale de pe sticlă, dar şi a obiceiului nepotrivit de a nu-şi explica măsurile şi de a veni tot mai rar în faţa electoratului. În aceste fapte găsim şi unele din motivele căderii sale şi a antipatiei generale pe care şi-a atras-o.
Victor Ponta urmăreşte cu persuasiune să-şi croiască un statut de politician agreabil. Exerciţiul său este, aşa credem deocamdată, cu bătaie mai lungă. Premierul doreşte să-şi fortifice poziţia în cadrul guvernului, a partidului şi a USL. Din măsura de a aşeza prefecţii în subordinea sa, deducem că a vrut să facă un pas înainte, şi important, în asigurarea unei supremaţii în executiv. Cu timpul vom observa că pe traseul exerciţiului său politic, se va distanţa de aliaţii săi liberali şi de liderii acestora. Important lucru, pentru că se remarcă de pe acum diferenţe de opinie în viziunea politică asupra guvernării.
Mihai Răzvan Ungureanu la urma urmei încearcă acelaşi lucru, chiar dacă el porneşte de pe poziţii net inferioare. Dar aceasta nu-l împiedică să recupereze. O face la timp şi susţine o conferinţă de presă de la începutul primei săptămâni de după sărbătorile de iarnă.
Ceea ce propune el este important< dreapta ar trebui de pe acum să-şi desemneze un candidat la preşedinţie. În acest moment politic, suntem înclinaţi să credem că este inutil. Viaţa politică este dominată din plin de stânga social-liberală, câştigătoare fără drept de apel a alegerilor locale şi legislative. Dar mai sunt doi ani până la alegerile prezidenţiale. Dacă viaţa politică se va consuma în acelaşi ritm, sau într-un ritm apropiat de cel al anului 2012, vom asista la perturbări radicale în raporturile dintre forţele politice. Cei ce astăzi sunt la pământ şi fără posibilitatea de a replica şi au vocea stinsă, mâine se pot reabilita în fruntea unor mulţimi nemulţumite. În 23 de ani am avut nenumărate ocazii să vedem neaşteptate răsturnări de situaţii politice. De ce nu s-ar construi circumstanţe asemănătoare în următorii doi ani?
În aceeaşi ordine de idei, un candidat la preşedinţie are nevoie de timp pentru a fi luat în considerare de conştiinţa publică. Din nefericire pentru USL, pentru liberali şi pentru Crin Antonescu, acesta din urmă este în pierdere de teren. Desigur, poate să apară un alt candidat al st]ngii, poate chiar Victor Ponta dacă îşi menţine poziţia, dar, şi în acest cadru, este binevenit un candidat al dreptei.
