Asculta acest articolNe este dat să o luăm de la început cam de trei-patru ori într-o sută de ani. Fiecare generație are parte de războiul său, de revoluția sa, cu tot ce decurge de aici. Traversat de două războaie mondiale, dar și de două tipuri de dictaturi, una mai sângeroasă decât alta, secolul 20, oricât am fi de sceptici, a fost mai sălbatic decât cel în care trăim azi. Să nu uităm, totuși, că este doar la început. Pentru România socoteala se ține altfel. Se află la un sfert de secol după o dictatură care a scos-o în afara lumii civilizate.
Desigur, odată cu țara și oamenii au fost scoși din evoluția lor firească. Unora li se pare că s-au sustras, că nu au fost contaminați de comunism. Cei mai tineri cred că dacă nu au avut carnete roșii sunt scutiți de greșeala de a fi confundați cu ceea ce încă înseamnă ceva extrem de compromițător, cum este acuzația de comunist.
Cine și-ar fi închipuit că în 2014 se pot pierde niște alegeri prezidențiale pe o dispută pe tema comunismului? Adevărul este că aproape pe neobservate tema comunismului s-a strecurat în discursurile prezidențiabililor. Victor Ponta a spus de atât de multe ori că nu este comunist încât multă lume a început să creadă contrariul. Dacă Ponta nu credea în comunism, contracandidatul său nu credea în Facebook.
Iohannis nu era fan Facebook înainte de a fi candidat. Iată două paradoxuri ale anului 2014. Simple clișee? Modă? Manipulare? Nu vom ști prea repede. Cert este că intrăm în altă dimensiune social-politică. Problema nu este dacă mulțimea, cei mulți și anonimi sunt pregătiți, ci dacă liderii sunt pregătiți să intre într-o altă lume. pentru a nu lungi povestea ne grăbim să punem întrebarea fundamentală: ce ne așteaptă în 2015? Răspuns direct: nu știm.
Acum pe sfârșit de an, când aproape nimic nu se întâmplă, un institut de sondare a opiniei publice introduce într-un chestionar făcut parcă pentru manipulare, un element cu totul nou. Astfel printre “instituțiile “în care românii declară că au încredere se numără și Facebook-ul. Este ca și cum bărbații încornorați ar fi întrebați dacă au încredere în paturile conjugale.
Pentru ca schimbarea de mentalitate sau de percepție să fie totală, chestionarul mai cuprinde și Diaspora. Și Facebook-ul și Diaspora au un nivel de încredere la nivelul Bisericii și Armatei, cu mult înaintea unor instituții fundamentale precum Parlamentul, Guvernul, Președinția.
Desigur, este un sondaj conjunctural, dar merită reținute răspunsurile, chiar dacă nu par verosimile. Explicațiile directe sunt simple. Facebook-ul și Diaspora au jucat un rol important în alegerile prezidențiale. Dar pot fi înlocuite atât de repede marile teme cu “mofturi”, cu ceva ce palpabil nu există?
Dacă admitem că și comunismul a fost ceva nepalpabil, putem afirma cu certitudine că între Facebook și comunism poate fi pus semnul egal. Este vorba despre “egalitatea” dintre libertate și non-libertate. Dacă între a nu avea dreptul de a spune nimic și a avea dreptul să spui ce-ți trec prin cap se poate pune semnul egal, atunci comunismul poate fi pus în balanță cu Facebook-ul.
Pare o aiureală ca după 25 de ani de la căderea unui regim totalitar să mai vorbim despre ideologia lui în relația cu o formă de exprimare a libertății, de dimensiunea comunicării electronice. Nu cumva este vorba tot despre o manipulare și nu ne dăm seama? Suntem la sfârșitul unui an greu în care s-au întâmplat multe și parcă nu s-a întâmplat nimic decisiv. Am intrat în cel de-al doilea sfert de veac de la căderea regimului comunist. Vom înlocui teama de comunism cu entuziasmul față de Facebook-ul în care crede aproape o treime dintre români?
