Asculta acest articolExistă un risc crescut dat de predispoziția genetică, unde riscul estimat al copilului să fie alergic depășește 50% și devine și mai mare dacă ambii părinți sunt alergici.
Alergiile: cauze și simptome
Ne aflăm într-un secol aflat sub amprenta poluării, a stresului, a luptei cu timpul, a obsesiei igienice și a egocentrismului. Toate aceste direcții sfâșie ființa umană, motiv pentru care organismul biologic este și el afectat atât de tare încât se conturează din ce în ce mai mult o nouă dominație a unor boli considerate neglijabile până acum< alergiile, cancerul, depresiile, anxietatea, stresul informatic și bolile autoimune.
~n ceea ce privește alergiile în general, omul modern este mai izolat ca niciodată și prins în plasele societății moderne (serviciu, televiziune, jocuri, socializare virtuală). Această izolare expune organismul la alergenii din clădiri (praf, mucegai, păr de animale). Igiena exagerată, agresiunile asupra organismului cu substanțe chimice și consumul de alimente tratate chimic, reprezintă o parte importantă din factorii care declanșează bolile alergice.
Unele alimente au produs alergii din timpuri imemoriale, dar creșterea numărului de alergii alimentare este proporțională cu creșterea consumului de alimente din ce în ce mai prelucrate.
Alergia alimentară este o reacție adversă a sistemului imunitar în urma expunerii la un aliment care la marea majoritate a populației nu produce nicio reacție. Reacția alergică se produce de obicei la o substanță proteică sau mai bine zis la peptidele care o compun. Sub aspect chimic, proteinele sunt lanțuri lungi de aminoacizi, structurate în formă de verigi. Lanțurile a zeci de aminoacizi se numesc peptide și sunt cele care în majoritatea situațiilor produc reacții alergice.
Alergia la alimente este foarte frecventă la bebeluși și copii. Posibilitatea de a suferi de o alergie alimentară crește atunci când, în regimul alimentar al bebelușului, se introduc alimente alergenice înainte de vreme, sau se introduc atunci când mucoasa este inflamată, de exemplu după o diaree sau gastroenterită.
Alergiile alimentare se manifestă rapid după ingerarea alimentului alergenic și se manifestă prin prurit orofaringian, erupții cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice, greață, vărsături, diaree sau uneori reacții brutale ale organismului asociate cu o scădere de tensiune(șoc anafilactic).
Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vacă, albușul și gălbenușul de ou, grâul, alunele, arahidele, soia, peștele, țelina, morcovul, roșiile, kiwi, bananele, cafeaua, cacao, piersicile, caisele.
Grâul și derivatele sale se detașează prin frecvența consumului, așa încât merită o abordare separată.
Grâul și boală celiacă
Principala proteină din grâu este glutenul, element fundamental pentru panificație. Această substanță este cea care produce reacții alergice cu cea mai mare ușurință.
Predecesorii noștri au consumat timp de milioane de ani produse din meniul limitat oferit de vânătoare și culesul fructelor sălbatice, înainte ca grâul să intre în dieta umană. Acest lucru s-a petrecut acum 10000 de ani. Vorbim de fapt de o perioada scurtă de timp de numai 300 de generații care au consumat grâu, interval de timp care s-a dovedit insuficient pentru a permite tuturor oamenilor să se adapteze la această plantă cu proprietăți unice. Dovada cea mai dramatică a incapacității de adaptare la grâu este boală celiacă, ce constă în perturbarea bunei funcționări a intestinului subțire de către glutenul mai sus pomenit.
Există și alte exemple de incapacități de a ne adapta la anumite alimente, cum ar fi intoleranța la lactoză, dar niciunul nu produce efecte la fel de grave asupra sănătății. Incidența bolii celiace se află într-o continuă creștere, multiplicându-se de patru ori în ultimii 50 de ani, fapt care reflectă cel mai probabil transformările pe care le-a suferit grâul în această perioadă de timp.
Conexiunea dintre boala celiacă și consumul de grâu a fost făcută pentru prima dată de medicul pediatru olandez Willem Karel Dicke, în anul 1953. Acesta a pornit de la observația întâmplătoare făcută de mama unui copil bolnav de această afecțiune, care a remarcat că urticaria fiului său se îmbunătățea atunci când nu-i mai dădea pâine.
În perioada de sfârșit a celui de-al Doilea Război Mondial, când alimentele se găseau greu, iar pâinea a devenit foarte rară, Dicke a constatat o îmbunătățire flagrantă a simptomelor copiilor suferinzi de boală celiacă.
Circa 1% din populație are intoleranță la gluten, indiferent cât de mică este cantitatea consumată din acest aliment. Glutenul distruge delicatul perete al intestinului subțire. Dacă boala este lăsată să progreseze, pacientul devine incapabil să absoarbă substanțele nutritive, începe să slăbească și suferă de diferite deficiențe nutriționale.
Alergia la grâu și la alte cereale cu gluten(mai ales secară) este frecventă la copiii mici, mai ales atunci când se introduc pentru prima dată în alimentația lor și ei fac diaree sau erupții pe piele sau în zona fesieră. ~n acest caz se recomandă să se treacă la alte cerale fără gluten, că de exemplu, orezul sau ovăzul. Nu este bine să se introducă porumbul, deoarece , cu toate că nu conține gluten, s-au semnalat alergii și la această cereală.
Tratamentul alergiilor
Pentru orice persoană alergică la un aliment, cel mai bun tratament este fără îndoială evitarea consumului acestuia. Totuși, în anumite cazuri, apar crize care trebuie lichidate.
În unele cazuri acute, poate fi indicat un tratament cu corticoizi și antihistaminice (medicație alopată), pentru a nu risca deteriorarea sănătății. Însă în general se va încerca evitarea medicației, deoarece alergiile alimentare, în imensa lor majoritate, nu sunt decât reacții banale și fără importanță clinică, care arată doar că organismul este supraîncărcat cu toxine, de care acesta încearcă să scape cumva.
Dietele prin rotație servesc pentru determinarea reactivității alergice a unei persoane.
Prin aceste diete se realizează o eliminare a celor mai frecvente alimente alergenice, care apoi se reintroduc la fiecare 15 zile. ~n felul acesta, atunci când se produce o reacție adversă, vom ști în principiu care aliment produce alergia alimentară.
Anumite plante cum sunt coacăzul negru sau mesteacănul pot stimula secreția de cortizon în organism.
Alergia alimentară rămâne un strigăt de alarmă al organismului față de un aliment în mod special nociv, care trebuie evitat în orice caz.
O, CE BUCURIE MARE!
Fii primul care comentează