Asculta acest articol
Un sondaj ca un duș cu apă rece în plină iarnă. Sondajul măsoară procentele partidelor în eventualitatea că duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, dar acest lucru nu prea poate fi luat în serios, pentru că mai sunt doi ani până la alegeri.
Care ar fi rezultatele la alegerile prezidențiale nu prea contează din moment ce nu este niciun candidat prezidențial sigur. Chestionarul nu include nicio întrebare referitoare la alegerea primarilor într-un tur sau în două tururi.
Oferă date despre evoluția celor două partide care se bat pentru locul trei, AUR și USR, dar nu sunt importante din moment ce aceste formațiuni nu au nicio șansă să formeze o majoritate care să dea un guvern.
Sondajul despre care vorbim măsoară încrederea în personalitățile momentului, prim ministru, președinții partidelor, președinții celor două camere ale parlamentului etc. Aici este o adevărată tragedie.
Elita politică a momentului la capitolul încredere este cam la același nivel la care se află Vladimir Putin în rândul americanilor. Altfel spus, există o criză de lideri mai gravă decât criza uleiului, a muștarului, a mieilor de Paști care sunt prea scumpi ca să-și poată permite omul de rând să-i cumpere.
Procentele de încredere în oamenii momentului abia se ridică până la piciorul broaștei. |i-e și jenă să dai procentele. O țară condusă de oameni care au o încredere mai mică de 20 de procente nu prea are șanse să fie scoasă la liman în vremurile tulburi de azi.
Președintele este la ultimul mandat și nu are de ce să-l intereseze ce va urma după el. Nu are nici pârghiile să poată schimba ceva. Pe măsură ce mandatul său se apropie de final are tot mai puțină putere și influență. La fel se întâmplă și în cazul primarilor și președinților de consilii județene. Când mandatele lor se apropie de jumătate se gândesc deja la viitoarea campanie electorală. În partea finală a mandatelor, aleșii locali sunt foarte vulnerabili. Ca niște pisoi părăsiți de mamele lor înainte de a fi înțărcați. Există așa-numiții lideri al căror procent de încredere este la nivelul devalorizării leului. Inflația prognozată pentru anul 2024 se pare că va fi mai mare decât procentul pe care îl va obține USR, un partid promițător, la viitoarele alegeri.
Un procent de 9%, nivelul inflației prognozate, ar face fericit orice partid, fie că vorbim de Pro România, de PMP, fie de partidul lui Ludovic Orban, Liviu Dragnea sau Viorica Dăncilă. Așa de rău au ajuns foștii lideri ai marilor partide după ce au fost aruncați peste bord de noua gardă a PSD, PNL, PDL.
Privind la garda de foști lideri, la ce au fost și ce au ajuns, nu ai de ce să te miri că partea de peste 30% a sondajelor de încredere în liderii politici sunt goale.
Dacă topul încrederii ar fi un raft cu fructe sau cu brânză puse mai sus de 30% toți liderii actualelor partid ar muri de foame. Cum s-a ajuns în această situație?
Au un răspuns politicienii care și-au ales asemenea lideri? Delegații care au votat “echipa câștigătoare” a lui Florin Cîțu pot explica de ce a ajuns într-o asemenea criză PNL?
În același timp este inexplicabilă situația lui Marcel Ciolacu. De ce, în ciuda moderației sale, liderul PSD nu urcă în topul încrederii? Nu este carismatic sau nu se adresează electoratului de stânga pe limba lui?
Nu merită să luăm în discuție ascensiunea unui politician ca Dacian Cioloș, care promitea să devină un bărbat de stat serios. S-a supărat ca un copil și și-a dat demisia din fruntea USR. Un gest la fel de infantil a făcut Victor Ponta când a făcut un pas în spate pentru a-i face loc lui Liviu Dragnea.
Situația este de așa natură încât toți liderii politici la un loc nu fac cât unul bun.
