Asculta acest articolÎn cartea recordurilor ar trebui să intre şi câteva episoade din ciudata viaţă politică. Se poartă şi azi vorbele de duh, butadele chiar dacă nu mai sunt la nivelul iluştrilor predecesori. Despre un Winston Churchill al zilelor noastre nici nu poate fi vorba.
Totuşi, au rămas în memoria colectivă câteva ziceri mai deochiate, câteva şmecherii lingvistice. Unele frizează imbecilitatea, altele sunt haioase. Au făcut carieră “iarna nu-i ca vara”, “măi, animalule”, “Să-mi numere ouăle”. Cu siguranţă nu vor face carieră universală, precum “Vulturul mort nu părăseşte cuibul”, rostit de Churchill surprins cu nasturii descheiaţi.
Cu toate că nu doresc să se înţeleagă între ei, politicienii români îşi aruncă săgeţi verbale, de preferinţă prin presă, iar mai nou pe bloguri. Din păcate pentru ei, blogurile nu sunt citite de multă lume şi doar când sunt preluate de media tradiţională au efectul scontat. În cei peste 20 de ani trecuţi de la căderea comunismului s-au perindat pe scena politică sute şi sute de pretendenţi la nemurirea prin politică. Au făcut şi fac în continuare eforturi pentru a cuceri publicul. Unora le iese, alţii se străduiesc degeaba. De fapt nu talentul contează, nu calităţile personale, ci funcţia. Ai funcţie, eşti ascultat indiferent ce banalităţi debitezi.
În acelaşi timp, funcţia te obligă la un anumit comportament, impune o oarecare decenţă. Chiar şi aceste reguli minimale sunt încălcate de zeci şi zeci de ori pe zi. Culmea este că toţi politicienii cunosc aceste lucruri şi deplâng situaţia. Nu se pot însă opri. Au intrat într-un cerc vicios şi cu cât forţează ieşirea cu atât mai adânc se afundă în noroi.
Un ultim exemplu este decizia surprinzătoare a lui Victor Ponta de a nu-i mai răspunde lui Traian Băsescu la telefon. Cum se pot înţelege un preşedintele şi un premier care nu-şi mai vorbesc? Oare cum a ajuns premierul să nu-i mai răspundă la telefon preşedintelui? Cine cunoaşte cât de cât natura relaţiilor dintre ei nu le este greu să înţeleagă.
Nu doar între persoane se derulează acest tip de dialog mut. Partidele, evident prin liderii lor, recurg la comunicarea mută. De exemplu zice Elena Udrea că PDL ar colabora cu PNL, dar fără Crin Antonescu. Răspunsul liberalilor nu se lasă mult aşteptat: PNL va colabora cu PDL, dar fără Vasile Blaga, Emil Boc, Elena Udrea etc. Ce să înţelegi de aici?
Nu-i de mirare că media aduce în prim plan evenimente fără nicio relevanţă, aleargă după personaje pitoreşti. Asta explică popularitatea unor figuri precum Gigi Becali sau zilele acestea defunctul rege al ţiganilor, de altfel un om de treabă.
Lipsiţi de personalitate, dar vanitoşi, politicienii nu pot reţine atenţia opiniei publice. Nu au destul combustibil intern, nu se ridică la înălţimea funcţiilor publice pe care le ocupă. Atunci de ce-i mai votăm? Nu vom reuşi să ne explicăm. Şi între alegători şi aleşi, ca între Băsescu şi Ponta, nu mai funcţionează telefoanele.
