Image 1
Image 2

Dacă partidele mici ar fi mari şi partidele mari ar fi mici

Să începem cu consecinţele reformei fiscale Ciolacu-Boloş: dacă se dă greş cu setul de măsuri propuse, PSD şi PNL se pot pregăti să facă saltul înapoi de la categoria super-greilor, de partide mari, la categoria cocoş, de partide mici. După primele măsuri prezentate "reaşezarea poverii fiscale pe criterii echitabile" pare să fie doar un slogan.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

 

Şi cum ne aflăm într-un an pre-electoral este nevoie de slogane care să acopere o situaţie economică şi socială dezastruoasă.

“Reforma este despre cum să se adune mai mulţi bani la buget”. Aşa spunea un lider sindical. Şi avea dreptate. În timp, sub toate guvernele aparatul de stat s-a mărit peste limita suportabilităţii bugetului. Concomitent, pas cu pas, au crescut impozitele şi taxele. Presiunea fiscală pe muncă este atât de mare încât a fost nevoie de introducerea unor facilităţi în sectoarele care conduc la dezvoltarea generală a ţării, IT, construcţii şi agricultură.
Toate aceste sectoare vor trebui să facă faţă noilor măsuri propuse de guvern.

Înrăutăţirea mediului de afaceri, nemulţumirile create în sectorul de stat, nu pot conduce decât la ruperea actualei coaliţii de guvernare.

Din cauza ministrului de finanţe, PNL îşi asumă o responsabilitate mai mare decât PSD. Însuşi primul ministru Ciolacu a ţinut să-i mulţumească lui Marcel Boloş pentru modul în care a gândit reforma fiscală. Câţiva fruntaşi liberali au sesizat capcana în care a fost atras PNL şi au cerut demisia ministrului Boloş înainte de asumarea răspunderii în parlament.

Situaţia politică după adoptarea măsurilor fiscale va fi radical schimbată. Cel puţin unul dintre partide, PSD sau PNL, va plăti costurile reformei. Să luăm un exemplu: un IMM cu o cifră de afaceri care va depăşi 60.000 de euro va plăti un impozit de 3%, în timp ce o firmă cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro va plăti un impozit de 1%. Asta înseamnă echitate fiscală?

Să presupunem că PSD şi PNL vor plăti electoral pentru această improvizaţie.
Electoratul se va îndrepta spre opoziţie. De la 20% cu cât este credidat acum AUR poate urca peste PNL atacând poziţia numărul unu a PSD.

Trecând peste orice considerente USR, declarat un partid anti-PSD ar putea lua locul PNL şi astfel viitoarea coaliţie de guvernare va avea două componente. Pe de o parte AUR, pe de altă parte USR şi restul partidelor care vor reuşi să treacă pragul electoral.

Să nu uităm că în pragul alegerilor partidele mici vor fi înghiţite o parte de AUR, o altă parte de construcţia electorală proiectată de Ludovic Orban.

Dar indiferent de rezultatele alegerilor parlamentare, preşedintele rămâne cheia de boltă a politicii din România. Trei partide se pregătesc să-şi plaseze candidaţii în turul final. Candidatul PSD se califică uşor în finală, dar după Ion Iliescu a pierdut toate alegerile.

Ca lider al celui mai mare partid nu se poate ca Marcel Ciolacu să nu aibă în vedere alegerile prezidenţiale. Dacă PNL scade în continuare candidatul său s-ar putea să nu mai intre în turul doi. Candidatul PSD câştigă la scor în faţa lui George Simion.

O altă variantă, tot perdantă pentru PNL, este şi calificarea în turul final al candidatului său. Electoratul AUR l-ar vota mai degrabă pe candidatul PSD decât pe al PNL.
Aşadar, în orice variantă partidul care din mare ar putea fi mic este PNL. Cum s-a ajuns aici? Ştie fiecare liberal mai dezgheţat.