Asculta acest articolNu ne putem desprinde de șabloanele caragialești. Nu atât pentru că nenea Iancu a fost un genial fabricant de arhetipuri, cât pentru perpetuarea unor metode prin care poți vinde castraveți grădinarilor în loc de roșii, miel de Paști sau porc de Crăciun.
Depinde cum pui problema. În momentul în care primul ministru a anunțat că urmează o perioadă de austeritate, de tăiere a pensiilor speciale, de economisire a banului public toată lumea a aplaudat.
Oamenii au spus “Iată că, în sfârșit, avem un prim ministru care știe ce este de făcut, știe de unde trebuie tăiat și unde trebuie adăugat.” Concret trebuie tăiat de la pensiile și salariile mari și adăugat la pensiile și salariile mici.
Nu statisticile oficiale, ci bunul simț, îți spune că trebuie tăiat de la pensiile speciale de peste zece mii sau chiar mai mult pe lună, precum și din salariile din sistemul public care trec de mii de euro pe lună.
Președintele ANRE, de exemplu, are un venit lunar de peste 11 000 de euro pe lună. Și pentru care fapte? Pentru că el, împreună cu vicepreședinții care au doar 7 000 de euro pe lună stabilesc prețurile la utilități, gaz și energie electrică, apă și canalizare.
Fără îndoială, sistemul social, economic și politic al României este cu susul în jos. Nu există sector, domeniu, minister, ramură economică, nu există o bucățică din România în care să nu fie necesară o reformă, o restructurare din temelie.
Marcel Ciolacu după ce a preluat biciul guvernării din mâna prea moale a lui Nicolae Ciucă a promis că el, ca fiu de militar și social democrat convins, dă jos milităria din pod și rade tot ce este rău și pune lucrurile în ordinea lor firească.
Să câștige fiecare după aportul propriu, să se împartă beneficiile creșterii economice după criterii clar stabilite este un principiu agreat de toată lumea.
A fost adoptată Legea pensiilor. Dezamăgire. Legea salarizării unitare. Vorbă în vânt. Austeritatea? Economisirea? Vorbe goale. Dacă nici Ciolacu, președintele celui mai mare partid, nu-și poate impune voința atunci cine va putea?
PNL cu cele 20 de procente previzionate? George Simion și Diana Șoșoacă, partidul AUR fără structuri, dar fluturând steagul unei prezumtive victorii bazată pe promisiuni fără acoperire? Speranțe deșarte.
Pe cât de mult se străduiesc politicienii de la putere să limpezească lucrurile, pe atât de mult le complică. La ce s-a redus austeritatea? La tăierea fondurilor pentru finalizarea unor investiții. La interzicerea unor cheltuieli pentru sărbătorile de iarnă, brazi și felicitări de Crăciun, iluminat stradal și alte amănunte care pot face copiii fericiți. Bani mărunți, dar cu impact la public.
Este adevărat că reformele dure se fac la început de mandat, nu la sfârșit. Trebuie însă precizat că nu anul 2023 este definitoriu pentru pomenile electorale, ci anul în care au loc alegerile, deci anul viitor.
Așadar în anul 2024 vor umbla câinii cu colaci în coadă prin satele și orașele României. Austeritatea de la sfârșitul anului 2023 va fi anulată de prăduirea banului public din 2024, anul alegerilor.
Marcel Ciolacu poate fi bănuit de orice, nu însă de nerozie, de naivitate, de imbecilitate politică. Memoria electorală este scurtă, mai scurtă ca în proverbul cu uitarea de la mână la gură. Vestea bună pentru primari este că PSD va recompensa pierderile de anul acesta prin risipa fără discernământ de anul viitor.
Austeritatea proclamată anul acesta nu este altceva decât un semnal că anul viitor în loc de Moș Crăciun va veni baba cu colacii social-democrați în punga, colaci pe care îi va împărți candidatul prezidențial Marcel Ciolacu.
Este aici ceva greșit, condamnabil din punctul de vedere al unui partid care vrea să câștige alegerile? Nici vorbă. Orice partid ar face la fel. O politică de austeritate nu are ce căuta într-un an electoral, oricât de goală ar fi vistieria statului.
Fii primul care comentează