Asculta acest articol
“Smeritul giuvaer arhitectural” Capela Aurel Popp a fost curăţată de toate elementele artistice
Trecută în toate ghidurile turistice ale judeţului Satu Mare, Capela familiei Popp, realizată de marele artist Aurel Popp, este, de fapt, o operă de artă vandalizată. Geniul lui Aurel Popp şi-a pus amprenta atât în exterior cât şi în interior. Micuţă, cochetă, la inaugurarea din anul 1936 era o adevărată bijuterie arhitecturală. Vizitatorul de azi are în faţă o biserică oarecare. Pictura interioară a fost ştearsă în anii ‘70. Chipuri de sfinţi, realizate corect, dar fără pretenţii artistice, s-au aşternut peste pictura originală, lucrată în foiţă de aur.
Mobilierul, în parte original, a fost încărcat inutil, pentru a deveni mai practic. Micile piese de mobilier, ca şi obiectele de cult aurite sau argintate, alese cu bun gust, au dispărut; la fel praporii pictaţi de Epaminonda Boca, fost profesor de desen al Liceului Mihai Eminescu. A mai rămas iconostasul, gândit de Aurel Popp ca o sinteză dintre vechile icoane de la Ruşeni şi Aciua. Au trebuit să treacă anii pentru ca adevărul despre biserica de la răspântii, aşa cum era numită în epocă, să iasă la iveală.
Aurel Popp a fost cea mai mare personalitate artistică născută vreodată în judeţul Satu Mare. Geniul său şi-a pus amprenta pe tot ceea ce a realizat, dar, din păcate, nici contemporanii şi cu atât mai puţin urmaşii, nu au reuşit să-i promoveze opera.
În cele ce urmează vom prezenta, un fragment din povestea acestei capele. Nu înainte de a cita un text, scris de Augustin Ferenţiu, care ni se pare unul dintre cele mai emoţionante care s-au scris vreodată în această parte a ţării: “Smeritul giuvaer arhitectural, bisericuţa din răspântie, este gândirea sublimă ce sboară către cer, este poezia turnată în piatră şi ciment, este desăvârşita unire a pietăţii şi artei.
Familia Popp, băştinaşa acestor ţinuturi,
a înţeles să aducă prinos Frumosului Românesc, clădind un sfânt lăcaş de închinăciune. Ctitorii bisericuţii, minunate ca în poveşti, astfel au înţeles să-şi înalţe rugăciuni să se proştearnă înaintea Dumnezeirii, aducând ofrandă cea mai frumoasă bisericuţă din câte s-au zidit vreodată.
Această operă de artă este împletită din credinţă, din sbucium, din izbândă şi din duioşie, pe care le-a dat însăşi familia Popp din belşug, fiindcă bisericuţa este de-a dreptul din inima ei, o veche familie de sacerdoţi.
Fiecare pas ce se face înconjurând acest monument de artă, îţi oferă alt şi alt aspect: alte coloane, alte arcade, alte frize şi cornişuri, având fundamentala insistentă spinul, simbolul jertfirei de sine pentru a ajunge la adevăr, acelaş spin, care a făcut să sângereze un neam întreg în amarul trecutelor vremi. Dar, din acelaş joc sculptural se desprinde şi jubileul actualităţii, dând impresia totului al unui concert plastic, nebănuit şi nevăzut până acum.
Istoria bisericuţii este scrisă în formele şi ornamentele ei şi cine crede în Dumnezeu o poate descifra uşor…”
Capela a fost construită între anii 1935-1936 pe cheltuiala directorului Octavian Popp şi după planurile artistului Aurel Popp.
În cripta de la subsol sunt înmormântaţi membrii familiei Popp.
Din inventarul întocmit de Aurel Popp în anii 1937 – 1938 aflăm că lucrările exteriorare şi interioare precum şi dotarea capelei cu tot ceea ce era necesar, inclusiv cu mătură şi făraş, au costat în total 1.714.859 lei. Bijuteria arhitecturală a fost sfinţită la 1 noiembrie 1936 de către episcopul greco-catolic martir dr. Alexandru Rusu, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. În anul 1948 capela a fost confiscată de statul român şi donată Bisericii Ortodoxe. Vitregiile istoriei au dus la distrugerea unei capodopere.
Împreună cu părintele paroh Cristian Sabău am confruntat inventarul din anul 1936 şi am constatat că în afară de iconostas, clopot şi candelabru lipsesc toate obiectele de cult care erau adevărate opere de artă. Părintele Sabău îşi aminteşte cu exactitate ce a găsit în biserică în aprilie 2005 când a fost preluată din nou de greco-catolici. Ulterior a fost fost stabilit hramul bisericii în Sfântul Iosif.
Împreună cu părintele Sabău am constatat lipsa următoarelor obiecte:
Doi prapori albi de 60×80 cm, din stofă de mătasă brocată, pe ambele feţe cu tablouri pictate în ulei de Epaminonda Bocca. Coada praporilor, cioplită în stil roman vopsită şi lustruită. În vârful fiecărui prapor era o cruce de 40 cm nichelată. Lungimea totală a praporilor de 260 cm.
Doi prapori negri de 60×80 cm din stofă de mătase neagră, pe ambele feţe cu câte o cruce brodată din argint, coada praporilor cioplită în stil roman, vopsită şi lustruită în culoarea neagră.
Patru suporţi pentru prapori lucraţi manual, în stil roman, din fier forjat, patinat cu bronz, cu monograma familiei “Popp” Aşa cum se vede în imaginile alăturate, suporţii şi praporii erau fixaţi pe pereţii naosului.
Patru sfeşnici mari cu 3 picioare aflaţi în faţa iconostasului, înălţimea 1,08 m din lemn de tei, fiecare sfeşnic cu alte motive cioplite în stil roman, bogat lustruite cu aur şi argint.
O cruce mică antică de lemn, bogat sculptată pe ambele feţe, coada crucii şi marginile lustruite cu aur şi argint, 37 cm înaltă şi 13 cm lată.
Tabernacul cu aripile sculptate la dreapta şi stânga altarului. Tabernaculul şi şipcile aripilor sculptate din lemn de stejar, iar sculpturile aripilor din lemn de tei. Cu două uşi sculptate şi lustruite cu aur şi argint. Dimensiunile tabernaculului: 0,20×0,23×0,45 m. Sculpturile de 0,45 x 0,53 cm pe ambele aripi. Lungimea aripilor tabernaculului de 0,55 m. Aripile bogat lustruite cu aur şi argint.
Tabloul altarului, la dreapta şi la stânga cu simbolurile Testamentului Nou şi al Vechiului Testament lustruite în relief în mărime de 17-57 cm. Tabloul Sfintei Maria cu Isus Copilul, pictură în ulei pe lemn în mărimea de 0,50×0,80 m, deasupra în formă de semicerc. Încadrată în ramă de 8.5 cm de lată, iar pe semicerc cu ornament cioplit şi bogat lustruit cu aur şi argint.
Sfeşnice din argint, două bucăţi, cu înălţimea de 23 cm gravate cu inscripţia “Dr. M. Popp”. Două sfeşnice pe altar din lemn de tei, sculptate cu diferite motive în stil roman şi bogat lustruite cu aur şi argint. Cruce din argint pe altar, cu corp emailat şi cu 12 pietre veritabile. Crucea de 25 cm înaltă, cu inscripţia gravată “Dr. M. Popp”.
Ciboriu cu capac, din argint aurit, la gură cu diametru de 11 cm iar înălţimea de 27 cm; Împodobit cu 12 bucăţi de pietre veritabile gravată cu inscripţia “Dr. M. Popp”.
Potir, din argint, paharul din interior aurit. Partea exterioară a paharului Împodobită cu ornamente şi gravată cu inscripţia “Dr. M. Popp.
Disc de argint-aurit cu diametru de 14 cm şi pe margine cu inscripţia gravată “Dr. M. Popp”. Disc cu linguriţă şi cu bucsa. Discul din argint-aurit, pe interiorul discului fixată o cutie tot din argint-aurit, diametrul discului de 15 cm, pe margine gravat cu inscripţa “Dr. M. Popp”.
Linguriţa din argint aurit, lungimea 16 cm, cu inscripţia “Dr. M. Popp”. Linguriţă de argint-aurită, întrebuinţată la sfânta cuminecătură, lungimea 16,5 cm gravată cu inscripţia “Dr. M. Popp”
Steluţă cu două arcuri, din argint-aurit, cu diametru de 11.3 cm şi cu înălţimea de 10.00 cm. Pe un arc inscripţia “Dr. M. Popp”. Lanceta, din argint aurit, lungimea: 16,3 cm purtând inscripţia gravată Dr. M. Popp”
Casetă de argint, pentru sfântul mir şi ulei dimensiuni: 6.7×8.0x13.3 cm. Interiorul montat cu două sticle şi cu un penel Pe interior inscripţia: “Dr. M. Popp”.
Tăviţă din argint, pe margine cizelată cu ajururi, dimensiunea 15.0×22.0 cm cu inscripţia gravată “Dr. M. Popp”
Chedelniţa mare, din alamă argintată, cizelată cu mâna, lucrare antică; înaltă de 27.5 cm, complet montată cu lanţuri de 0.80 m şi trăgător. Cu inscripţia “Dr. M. Popp”
Chedelniţa mică, din alamă argintată, cizelată cu mâna, lucrare antică, înaltă de 25.5 cm complet montată cu lanţuri. Lungimea totală: 0.77 m. Inscripţia gravată “Dr. M. Popp”.
Lipsesc şi cărţile liturgice:
Evanghelie, ediţia 1918, Blaj, carte compactată pe jumătate în piele, cu litere latine. Liturghier, carte compactată în pânză, cu litere latine, ediţie 1931. Apostol, carte compactată pe de jumătate în piele, cu litere latine, ediţia 1911, Blaj. Minei, legat pe jumătate în piele cu litere latine, Tom. I, 1910, Blaj, de 496 pagini; Tom II, 1913, Blaj de 654 pagini; Tom III, 1913, Blaj de 64 pagini; Tom II cu Tom III legate într-una.
Octoich mic, legat pe de jumătate în pânză, tipărit cu litere latine, Blaj, ediţia 1927. Pentecostar mic, legat pe de jumătate în pânză, tipărit cu litere latine, Blaj, ediţia a V-a, 1928.
Orologhion, compactat în pânză, tipărit cu litere latine, Blaj, ediţia a V-a, 1934.
De fapt, încă din timpul vieţii Aurel Popp semnala faptul că biserica este vandalizată.
Dintr-o scrisoare din data de 17 iulie 1960, aflăm despre revolta artistului vizavi de neglijenţa unor credincioşi.
“Către
Onor. Protopopiat al Eclejiilor Orthodoxe din Satu Mare
(…) Vă înştiinţez că ultima oară când am dat voie unui inginer de la fabrica Unio, să-şi păstreze mortul în cavoul familiei Popp, acel inginer, după ce a folosit cavoul, a lăsat uşa cavoului deschisă, iar cavoul nemăturat, necurăţat şi câteva vaze de flori stricate sau dispărute.
După acest gest vandal, Vă întreb eu Dle Protopop, ce puteţi aştepta Dvstre încă dela credincioşii noştrii, care nici prin aceia nu-şi arată bunăvoinţa şi mulţumirea faţă de serviciile ce le-au primit de la familia Popp, ca să închidă cavoul după ce l-au folosit şi să-l curăţească după înmormântare?
Deci Vă rog foarte mult, să binevoiţi a dispune pe viitor:
1. Să se aducă la cunoştinţă cele de sus credincioşilor – în momentul potrivit – că cavoul Familiei Popp încă o dată nu va fi dat, să se folosească pentru îngrijirea mortului până la înmormântare.”
În anii 2013-2014 la capelă au avut loc lucrările de restaurare exterioară, din păcate la restaurare s-a pierdut culoarea originală a pereţilor iar elementele arhitecturale au primit o tentă artificială. Cert este că nici în exterior biserica nu mai este ceea ce a a fost.
Va fi fost cândva, “Cea mai frumoasă bisericuţă ce s-a zidit vreodată”, dar azi, din păcate, nu este decât un monument de artă căzut pradă vicisitudinilor istoriei şi gustului îndoielnic. Nu este însă prea târziu pentru a fi readusă la frumuseţea de altădată. Există planurile originale, există fotografii. Nu rămâne decât ca factorii responsabili să vrea.
A consemnat Adriana Zaharia
Surse: Arhivele Naţionale Satu Mare,
Fondul Popp S. Aurel
Arhiva Muzeului Judeţean Satu Mare
Fii primul care comentează