Asculta acest articol Amnistia fiscală pentru bugetari readuce în actualitate o temă furibund dezbătută după instalarea crizei. S-a discutat despre numărul foarte mare, de peste 1,3 milioane, în raport cu populația țării, dar și în raport cu numărul angajaților la privat. Există în România la fel de mulți bugetari câți români își caută o pâine departe de țară. Traian Băsescu și PDL sunt victime ale bugetarilor. De fapt se face atâta caz de tăierea salariilor la bugetari.
Pe de o parte, oamenii se plâng că sunt disprețuiți de funcționarii publici, pe de altă parte le plâng de milă pentru că le-au fost tăiate salariile. Pare un non sens. În realitate nu sunt foarte clare lucrurile, iar partidele profită. PSD, ca partid de stânga, este de partea bugetarilor. Partidele de dreapta încurajează partea activă din societate, producția, încercând să limiteze costurile statului.
Bugetarii sunt cei care adună bani și dau amenzi celor ce nu-și plătesc dările către stat. Cei care aplică legile și împart dreptatea sunt bugetari. Clasa privilegiată din societate este a bugetarilor, adică a celor care nu produc, dar îi sancționează pe cei care produc. Cetățenii știu că în spatele fiecărui ghișeu se află un bugetar. În clădirile publice nu există altceva decât bugetari. Aleșii, primari, parlamentari, sunt bugetari. Cei care sunt numiți în funcții publice și cei pe care i-am ales sunt bugetari. În sfârșit, cei care au decis că trebuie să se dea o amnistie fiscală pentru toți bugetarii, sunt la rândul lor bugetari. Așa funcționează societățile moderne. Numai că în țările cu tradiție democratică, există un raport corect între cei care produc și cei plătiți din banii publici. La noi, acest raport este disproporționat. Toate sunt în favoarea bugetarilor. Legea este de partea bugetarului. Banul public este la cheremul bugetarului. Există o adevărată dictatură a bugetarilor împotriva căreia nu se poate lupta.
Partidul care câștigă sprijinul milioanelor de bugetari are prima șansă în alegeri. Recunoscut ca un partid administrativ încă de la înființare, PDSR a atras în rândurile sale în primul rând funcționarii statului. PSD, ca partid de stânga, a continuat politica de racolare a funcționarilor publici. A câștigat simpatia bugetarilor după ce a promis că va reîntregi salariile tăiate de un partid de dreapta, de PDL. În continuare, acordă o atenție deosebită acestei categorii sociale, la care trebuie să-i adăugăm și pe pensionari. Cum poate fi înfrânt în alegeri un astfel de partid? Răspunsul trebuie să-l dea partidele de dreapta, în special ACL.
PNL și PDL, de fapt toate partidele de dreapta, nu pot pune în mod tranșant problema bugetarilor pentru că au nevoie de voturile lor. Desigur, există și printre bugetari oameni cu vederi de dreapta, dar numărul lor este mic. Dacă unul dintre candidați ar spune lucrurilor pe nume ar risca să fie huiduit cum, de altfel, sunt huiduiți cei care au tăiat salariile la declanșarea crizei. Nici măcar sinceritatea dusă până la naivitate nu-l poate determina pe Klaus Iohannis să spună lucrurilor pe nume.
În perioada comunistă se zice că existau 3,5 milioane de membri de partid, dintre care doar o mică parte erau privilegiați. Acum există 1,3 milioane de bugetari dintre care foarte puțini se bucură de toate privilegiile. Care este diferența, din moment ce politicienii nu pot spune adevăarul? Cât ar câștiga un candidat prezidențial care ar promite că va reduce cu 25% aparatul de stat? O astfel de reducere ne-ar situa la nivelul Germaniei, care are o pupulație de trei ori mai mare.
