Dreptul de a gresi nu exista! (I)

Asculta acest articol

La vreme de criza, ca si la vreme de razboi, iei in calcul orice posibilitate de iesire din situatia in care te afli. Nu ne aflam, Doamne fereste, in conflict armat cu nimeni, ceea ce sper ca nici sa nu ni se intample de acum pana in veac si nici de atunci incolo, dar, cum suna un titlu de roman, “este iarna si e frig, seniori”! Ce sa-i facem, nu doar pe noi ne-au incercat atatea in lunga si dureroasa tranzitie pe care am fost nevoiti s-o parcurgem – comandament al istoriei – ci si pe altii. E drept, la noi ca la nimeni si nu cred ca este nevoie sa elaborez pe aceasta tema. In plus, iata aceasta amarnica criza, hotarata sa ne incurce orice sansa de a calca drept si hotarat spre batalii viitoare si nu s-o tinem doar intruna, obligati sa param lovituri imposibile uneori. Si chiar cu garda jos. Sa zicem ca greul a trecut si ce ne ramane este survolarea turbulentelor de tot felul pe care in neastamparul lor, crizele le presara pe capul unora, dintre care noi nu lipsim. Cum bine se stie, la vreme rea norii isi pot schimba oricand culoarea si densitatea, sensul de mers si in functie de asta, de cele mai multe ori, sporesc amenintarile. Suntem in situatia in care linistea vine gandind. Nu ne sunt de folos nici lamentarile de pe margine, nici neputinte vocalizate catastrofic si nici macar aprecieri in stare sa ne adoarma. Vedem ce se intampla in jurul nostru. Tari candva sigure si stabile, incurajatoare prin modelul lor de dezvoltare, inoata dureros in bazine cu apa tulbure, fara sanse concret cristalizate de a iesi pe mal. Constatarile in ce-i priveste pe acesti camarazi ai nostri intru Uniunea Europeana sunt, in fond, dureroase lectii profilactice pentru ceilalti, sa recunoastem, si pentru noi. Vreau sa cred ca vom intelege ce trebuie si din raporturile care le avem cu institutii cu consistenta experienta in analiza fenomenelor economice si bancare, la urma urmei potentiali parteneri in depasirea cat mai urgenta a starilor dificile ivite in existenta unei societati. Ma duce din nou gandul la cele spuse noua de directorul executiv al Fondului Monetar International in “lectia” din Parlament. Domnul Strauss-Khan ne-a vorbit ca unor vechi prieteni. In diferite momente, am vazut in FMI partenerul de care aveam nevoie. Ceea ce insemna automat, in pandant cu cererile noastre si acceptarea cererilor sale. Imprumuturile de la Fond isi au de fiecare data principii, conditionari si implicit angajamente. Nu de continutul conditionarilor ne-a vorbit de asta data directorul executiv. El, cum ne amintim, si-a propus o colegiala avertizare asupra mersului Europei prin acest inceput de veac in cazul in care nu sesizeaza cate are de facut daca isi propune sa joace un rol, si nu oarecare, in lumea de azi, dar mai ales in cea de maine. Reforma – iata termenul ce ar putea fi asezat drept cuvant de ordine in fata UE. Dar nu numai! Uniunea Europeana este un spatiu al progresului gandit, asteptat si de infaptuit la nivel continental si in fiecare din celulele ce compun acest fagure istoric.

Nicolae Bud