Asculta acest articol…. conform cercetării Matematica în învățământul primar din România, realizată de British Council, în parteneriat cu Romanian-American Foundation, condusă de profesorul Alf Coles, de la Universitatea din Bristol.
Cercetătorii și-au propus să descopere cum predau matematica profesorii din învățământul primar, care sunt nevoile lor și ale elevilor, care sunt practicile de predare a matematicii și ce structuri există pentru a sprijini dezvoltarea profesională continuă a profesorilor.
Imaginea de ansamblu care reiese este că predarea matematicii în învățământul primar se bazează în mare măsură pe manuale. Cu excepția cazului în care resursele sunt bine concepute, o pedagogie bazată pe manuale poate duce la o dependență de memorare și la o atomizare a materiei, lăsând elevii cu o înțelegere conceptuală redusă a curriculumului, conform raportului de cercetare.
Au existat relativ puține “utilizări ale evaluării” în cadrul lecțiilor, prin aceasta înțelegându-se acțiunile profesorului menite să verifice înțelegerea nivelului unei clase, ceea ce duce la adaptări ale predării. În multe cazuri, temele pentru acasă sunt supraîncărcate, nestructurate și uneori nu sunt verificate, potrivit raportului.
Principalele constatări ale cercetării. „Ieșitul la tablă este una dintre cele mai frecvente forme de organizare a activității la orele de matematică. Această practică funcționează bine în unele cazuri, permițând elevilor să își explice raționamentul și într-o manieră care îi sprijină pe ceilalți elevi să învețe. În alte cazuri, elevul de la tablă se angajează într-o conversație 1 la 1 cu profesorul și nu există prea multe beneficii pentru restul clasei, care așteaptă să copieze o rezolvarea de pe tablă.
Există diferențe mari în ceea ce privește practicile de predare și datele generale privind rezultatele școlare. La lecțiile care au fost evaluate ca fiind slabe (conform Cadrului TRU), s-a constatat că profesorii le arătau elevilor înregistrări video, în loc să predea sau să explice ei înșiși. În școlile cu rezultate slabe, elevii erau adesea absenți pentru perioade lungi de timp și le lipseau informații și cunoștințe de bază în matematică.
Profesorii au inițiat aproape toate conversațiile, iar răspunsurile elevilor au fost scurte, profesorii oferind feedback evaluativ sau corectiv. Elevii au lucrat adesea în tăcere, iar sarcinile care le-au fost date erau adesea exerciții simple lipsite de provocări matematice. Atunci când reflectau asupra lecțiilor, unii profesori au avut dificultăți în a rememora momentele cheie. Aceștia au avut tendința de a se concentra asupra aspectelor de prezentare a activității elevilor. De asemenea, acești profesori deseori nu aveau un plan de lecție.
În unele regiuni, caracteristici precum cele de mai sus au fost întâlnite în special în zonele rurale, de exemplu, un consultant a raportat: “În mediul rural am fost martoră la o clasă de matematică cu un profesor ușor confuz, uneori neatent la răspunsurile copiilor, care înlocuiește predarea cu materiale video afișate pe un mic monitor și nu scrie nimic pe tablă timp de o oră. Tot aici am întâlnit copii fără cunoștințe de bază la nivelul clasei pregătitoare: de exemplu, un elev care nu știa cum arată un triunghi.“
În schimb, în cazul în care lecțiile au fost evaluate foarte bine, profesorii au oferit un conținut matematic concentrat și coerent, bogat și relevant. Profesorii aveau planuri de lecție, proiecte de lecție sau proiecte didactice/unitare. Profesorii au controlat foarte bine conținutul matematic, i-au provocat pe elevi cu întrebări relevante care au menținut un mediu provocator din punct de vedere intelectual. Limbajul matematic a fost foarte bine utilizat atât de profesori, cât și de elevi. Exercițiile propuse au făcut trecerea de la simplu la complex. Copiii au fost provocați să rezolve exercițiile, să ofere explicații, s-a creat un mediu de învățare provocator. Copiii au avut multe cunoștințe matematice, au lucrat cu plăcere, au fost implicați, foarte activi, au dat exemple de aplicare a matematicii în viața de zi cu zi.
În timp ce școlile rurale au un nivel de performanță semnificativ mai scăzut decât cele urbane și, în unele regiuni, au existat dovezi că școlile rurale au practici de predare mai slabe în comparație cu mediile urbane, în general, nu a existat nicio corelație între calitatea predării observate și mediul școlar sau rezultatele școlare globale la matematică.
O provocare frecvent menționată de profesori este lipsa de resurse didactice (de exemplu, materiale didactice sau resurse digitale). Propunerile pentru îmbunătățirea situației din școli au fost: Existența în școli a unor materiale didactice tangibile și intuitive; Interacțiunea și colaborarea între colegii profesori; Formări pentru o predare eficientă; Colaborarea cu profesorii de matematică din învățământul gimnazial; Dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor.
Elevii au considerat adesea că matematica este materia lor preferată sau una dintre materiile lor preferate. Această constatare a fost o surpriză pentru mulți dintre experții din studiu.
Modul de planificare a lecțiilor ar putea fi îmbunătățit
În cultura școlară românească, se pare că nu există nici un obicei, nici o obligație ca profesorii să se întâlnească pentru a discuta despre planificarea lecțiilor, pentru a rezolva situațiile-problemă comune care apar, pentru a analiza comportamentul elevilor și așa mai departe. S-a observat, de asemenea, o oarecare confuzie în ceea ce privește așteptările privind planificarea, unii inspectori solicitând în continuare un model vechi de planificare care nu mai este recomandat de minister.
CITEȘTE ȘI:
Aproape 60% dintre elevi nu au luat nota 5 la simularea Evaluării Naționale 2024 la Matematică
Fii primul care comentează