Asculta acest articolTaxe peste taxe, impozite peste impozite. După asumarea răspunderii pentru setul de măsuri menite să reducă deficitul României, după o privire ceva mai analitică asupra “pachetului”, au început să apară opinii ale experţilor, opinii din partea patronilor, a reprezentanţilor unor companii mai degrabă mici şi mijlocii decât mari.
Puţin sau deloc nu s-a auzit vocea giganţilor care operează pe teritoriul României. Nu zic nimic nici băncile, după cum se ştie aproape toate cu capital străin. De ce tac marile companii cu cifre de afaceri de peste o sută de milioane de euro? Pentru că în numele lor vorbeşte guvernul României, mai ales PNL.
Liberalii s-au poziţionat strategic în apărarea marilor companii străine. Sunt împotriva introducerii unor taxe şi impozite, pe motiv că se vor supăra şi vor părăsi România.
Fără să intrăm în detalii, această poziţie explică, în parte, şi scăderea PNL în sondaje. Opinia publică, populaţia obişnuită, patronii români, cei care se chinuiesc să ţină în viaţă câte o firmă cu câţiva angajaţi, firmele româneşti la unison, sunt total nemulţumite de modul discreţionar în care sunt tratate în raport cu marile companii străine.
PNL plăteşte scump, foarte scump, poziţia adoptată de conducerea partidului şi însuşită de toţi militanţii, de toţi cei ce ies în spaţiul public.
Poate exagerez, dar liberalii sunt exact în postura comuniştilor români din anii 1950 care se uitau la URSS ca la o icoană făcătoare de minuni.
În timp ce Franţa şi Germania, principalele motoare care pun în funcţiune economia UE, au început să aibă reţineri faţă de globalizare, curent care ajută SUA în detrimentul Europei, iată că liberalii români au rămas încremeniţi în proiect. Dacă PNL s-a decis să adopte o asemenea poziţie oficială, liberalii puteau măcar propune un set de măsuri care să conducă la economisirea banului public în administraţie. Sunt peste o mie de comune cu locuitori, unele cu o mie de locuitori, alte cu trei, patru mii, care încasează în jur de 1,3 milioane lei şi cheltuie în medie şase milioane pe an, cea mai mare sumă fiind reprezentată de salariile personalului angajat. Primarii acestor mici, minuscule unităţi administrativ-teritoriale sunt de la PSD şi de la PNL, cele mai multe de la PSD.
Fuziunea unor primării însemna un prim pas spre reforma administrativă. Dar cum să strici ceva care merge bine: campaniile electorale în care fiecare primar, dacă se poate cu întreg colectivul, se transformă într-un motor electoral pentru partidul din care face parte. România este încremenită într-un proiect administrativ început în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În perioada interbelică s-a încercat o reformă a administraţiei locale, însă nu s-a putut face mare lucru. Drept pentru care rând pe rând PNL şi PNŢ s-au acuzat reciproc că nu au făcut reforma administrativă. După o sută de ani, măcar trebuia începută o dezbatere pe acest subiect.
Dezbaterea pe setul de măsuri prezentat de Marcel Ciolacu se concentrează pe impozite şi taxe. Doar asta se vede cu claritate. Cuvântul de ordine a devenit colectare. Statul are nevoie de bani şi începe să trimită toate instituţiile care pot aduna un bănuţ, inclusiv din amenzi, şi-au trimis oamenii pe teren. În urmă cu o zi, două, poliţia Satu Mare anunţa că poliţiştii sătmăreni au suspendat 2613 permise de conducere. În spatele fiecărui permis suspendat se află o sumă de bani, mai mică sau mai mare, după ce reguli a încălcat fiecare conducător auto. Dacă o amendă se ridică la 500 de lei, ar rezulta o sumă de 1,3 milioane lei. Exact cât a fost mita primită de baronul local, şpăgarul Dumitru Buzatu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Vaslui. Dar numărul sancţiunilor a fost de 25.291, fiecare soldându-se cu o încasare la bugetul statului. Aşadar, Buzatu, cu 1,3 milioane şpagă cade pe locul doi, poliţiştii sărtmăreni aducând la bugetul statului o sumă considerabilă.
Mă gândesc că şi acest aspect intră tot în setul de măsuri pentru că amenzile s-au dublat foarte recent. Ştiu acest lucru pentru că şi eu sunt printre cei rămaşi fără permis pentru că am depăşit linia continuă într-o mică localitate. Bine mi-au făcut poliţiştii. Noroc că nu am depăşit viteza.
Mici sau mari, este bine ca toate greşelile să se plătească în bani. Asta ajută bugetul statului.
