Asculta acest articolÎntr-o cvasitotală indiferenţă la sfârşitul acestei săptămâni se va desfăşura Congresul PMP. Nimic din freamătul din jurul lui Traian Băsescu de altădată. Patidul pe care l-a înfinţat practic pentru pentru Elena Băsescu după ce aceasta a pierdut în faţa lui Vasile Blaga competiţia pentru şefia PDL, nu s-a dezvoltat în măsura în care spera fostul preşedinte. A rămas o formaţiune de buzunar în care şi-au găsit refugiul o seamă de apropiaţi ai lui Traian Băsescu.
Nu a crescut nici după fuziunea cu UNPR, de fapt cu o parte din fostul partid al lui Gabriel Oprea.
PMP a avut o prestaţie remarcabilă în contextul general. Nu s-a ridicat însă la nivelul unei adevărate forţe politice, cu toate că Traian Băsescu a fost cel mai puternic politician din ultimii ani. S-a impus ca principal adversar al PSD în perioada în care era primar general al Capitalei.
Ca preşedinte, timp de zece ani i-a jucat pe degete pe toţi adversarii. Cu o excepţie: nu a reuşit să-i convingă pe greii PDL să o voteze la preşedinţia partidului pe Elena Udrea. Din acel moment a intrat în rândul politicienilor obişnuiţi. Aşa se explică de ce nu a reuşit, ca lider, să-şi salte partidul spre un procent cu două cifre.
Aflat când peste, când sub pragul electoral de 5%, PMP se pregăteşte să ia viaţa în piept fără să-l aibă la cârmă pe mentorul său. Desigur, domnul Băsescu se va implica în viaţa partidului, îi va da în continuare sfaturi viitorului preşedinte, foarte probabil Eugen Tomac, însă nu va fi acelaşi lucru. Greu va sări PMP şi peste pragul electoral la viitoarele alegeri, respectiv cele europene de anul viitor. Parlamentarele din 2020 sunt prea departe ca să ne facem o idee despre cum se va prezenta la ele PMP.
Traian Băsescu, la un moment dat fiind excepţia care întărea regula, la final de carieră nu reuşeşte să fie altfel decât foştii lideri. Şi-a pierdut pe drum puterea, influenţa şi carisma. Are soarta adversarilor săi, foştii lideri ai PSD Mircea Geoană şi Victor Ponta. De foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu îl diferenţiază dorinţa de a rămâne activ politic după terminarea mandatului. Fostul său aliat, transformat în adversar, Călin Popescu Tăriceanu a realizat ceva mai mult, ALDE înregistrând o creştere semnificativă după ruperea de PNL.
Foarte probabil la congresul de sâmbătă cuvântul său va cântări greu în alegerea viitorului preşedinte al PMP. Nu putem vorbi, deocamdată, de lider, pentru că cel puţin o vreme adevăratul lider va fi tot Traian Băsescu. Rămâne de văzut dacă Tomac se va descotorosi de el sau domnul Băsescu se va retrage de bună voie.
Este trist să vezi cum cad fostele stele. Trist este însă şi să vezi că locul lor este luat de personaje şterse, mediocre, fără o viziune nouă. Prezentul nu adaugă valoare trecutului.
Preşedintele Iohannis aducea în discuţie zilele trecute o statistică din 2016 potrivit căreia România ar avea o rată de “analfabetism funcţional” de 42%. Ce înseamnă “analfabetismul funcţional”? O persoană care ştie citi, dar nu înţelege ce citeşte. Este o exagerare, chiar o răutate din partea preşedintelui, dar dramatică este schimbarea de generaţie.
Contestaţii lideri politici actuali vor dispărea. Cei care îi înlocuiesc, şi îi vor înlocui, nu sunt cu nimic mai buni. Dimpotrivă, sunt mult mai slabi.
Un cetăţean simplu dădea un verdict: “Toţi politicienii sunt la fel, numai că vorbesc altfel.” Viitorul preşedinte al PMP va vorbi altfel decât vorbea Traian Băsescu. Dar la ce bun?
