Asculta acest articolLa grămadă, parlament cu două camere, guvern, agenţii şi instituţii, oferă neplăcutul spectacol a unor indivizi prinşi în aceeaşi horă după regula “a tunat şi i-a adunat”.
În parlament nu pot cădea pe aceeaşi idee puterea cu opoziţia, cele două partide de la putere între ele, dar nici partidele de opoziţie nu pot face un front comun.
Guvernul, de asemenea, este împărţit pe căprării politice. Miniştrii PSD văd lucrurile într-un fel, miniştrii PNL în alt fel. Într-un final unii trag “Hăis”, care înseamnă stânga, ceilalaţi “Cea” însemnând dreapta.
După această împărţire între Hăis şi Cea, ar rezulta că PSD ar fi de stânga, PNL de dreapta. Problema este că PSD este doar parţial de stânga, pentru că nu-i permite economia, iar PNL, din păcate pentru susţinătorii lui, nu arată deloc că ar fi un partid de dreapta.
De ce nu este PNL un partid de drepta? De ce ezită să fie un partid de dreapta?
Din cauze de natură electorală. Liberalii trag mereu cu ochiul la bazinul electoral al PSD. Pentru că la vot se prezintă persoanele în vârstă, personalul angajat la stat, în general populaţia inactivă.
Populaţia activă, de la oamenii de afaceri la persoanele cu profesii liberale, intelectualii, nu se prea deranjează să meargă la vot. Ştiu că nimic nu se poate schimba.
Cu cât oamenii sunt mai bine informaţi cu atât mai mult nu se duc la vot.
Nu au încredere în partide, nu au încredere în politicieni. Prin urmare de ce să voteze dacă toţi sunt o apă şi-un pământ? Impresia generală este că indiferent ce partide guvernează nu se schimbă nimic.
De zeci de ani la întrebarea “Credeţi că România se îndreaptă într-o direcţie greşită”, răspunsul “Da” este covârşitor, undeva pe la 75-80%. Vreo 10-12% din repondenţi cred că direcţia este bună. Cine sunt cei care cred că România merge într-o direcţie greşită? Covârşitor votanţii partidelor de dreapta, PNL, USR, PMP.
Scriam zilele trecute că şi în Germania se dezbate intens pe marginea nevoii de reformă, numai că guvernul federal, deşi condus de un partid de stânga, pune în faţă susţinerea economiei şi reducerea birocraţiei, în timp ce prima grijă a guvernului român este să păstreze toate locurile de muncă din sistemul de stat şi să nu reducă veniturile.
A doua preocupare urmărită de guvernul Ciolacu este o colectare mai mare la buget, prin majorări de taxe şi impozite şi nicidecum susţinerea motorului economic, firmele care lucrează mai mult pentru stat decât pentru propria dezvoltare, pentru angajaţii lor.
Faptul că munca part-time de 2-4 ore este impozitată la nivelul salariului minim spune tot despre politicile economice ale guvernaţilor români.
În felul acesta un student nu se poate angaja cu patru ore pe zi sau o zi pe săptămână.
Coaliţia de dreapta PNL-USR-UDMR nu şi-a impus voinţa politică de a reforma sistemul.
Drept urmare PNL are în anul premergător alegerilor din 2024 o intenţie de sub 20%, cu tendinţa de scădere. La rândul lui, USR se îndreaptă vertiginos spre limita pragului electoral.
Electoratul maghiar este la fel de dezamăgit ca întreaga populaţie şi va fi o problemă prezenţa lui la vot, existând posibilitatea ca UDMR, formaţiunea reprezentativă a comunităţii maghiare, să nu realizeze pragul electoral.
După alegerile din anul 2020 au guvernat, în diferite combinaţii, ca la 6 din 49, următoarele partide: PNL,USR, UDMR, PSD, Minorităţi. Singurul partid parlamentar care nu a fost la guvernare este AUR, formaţiune care are păcatele ei. Şi după alegerile de anul viitor în parlament se vor regăsi aceleaşi partide, şi cam aceleaşi personaje. Ce se poate schimba dacă într-o ciorbă pui mereu aceleaşi ingrediente?
În faţa eşecului general al guvernărilor succesive din ultimii trei ani, răspunsul electoratului nu poate fi decât un refuz în masă de a se prezenta la urne.
