Image 1
Image 2
Acasa

Facebook-ul și gesturile care produc emoție publică

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Am intrat în epoca protestelor. Se protestează pentru majorarea salariilor, pentru unirea Moldovei, pentru independența Justiției. Se protestează peste tot în lume, mai mult sau mai puțin agresiv. Arestarea liderului catalan în Germania probabil va genera reacții dure în Spania.
Carles Puigdemont este pasibil de o pedeapsă de 25 de ani pentru că a instigat la rebeliune cerând independența Catalaniei. În Barcelona în prima zi de proteste au fost înregistrați deja 50 de răniți.

Facebook-ul și gesturile care produc emoție publicăProtestează și cei care sunt chemați să mențină ordinea la proteste. Sâmbătă a fost rândul polițiștilor să iasă la proteste. Marșul lor a fost pașnic, dar din nefericire s-a petrecut un gest care “a produs emoție publică.” Așa explică liderul sindical Coarnă gestul a doi polițiști care nu s-au mai putut abține și s-au ușurat pe zidul unei biserici. Biserica Ortodoxă a reacționat considerând gestul dezonorant. Poate ar fi trebuit să aibă o reacție mai dură și să considere că gestul celor doi polițiști a fost un sacrilegiu.

Este posibil ca locul marcat atât de rușinos să fie resfințit. Dar BOR nu este chiar atât de intransigentă limitându-se să-i mustre. La rândul său, liderul sindicatului polițiștilor îi mustră și el, atrăgându-le atenția că bieții făptuitori puteau să aibă și ei “un pic de orientare”. Adică să se ușureze pe o clădire laică.

Dar cum au fost depistați cei doi nefericiți ușurători? Cineva a postat imaginile pe Facebook. Pe același Facebook aflat acum în plin scandal pentru că se implică în campaniile electorale și contribuie la răspândirea știrilor false. Pentru acest lucru potrivit unui sondaj, germanii sunt de acord cu scoaterea rețelei Facebook din Germania. Dacă nu ar fi fost Facebook-ul nu s-ar fi aflat de gestul celor doi polițiști care au produs atâta emoție? Nu se știe. S-ar fi găsit o altă modalitate.

Poate că este momentul să se vorbească mai aplicat și la noi despre Facebook. Apariția rețelelor de socializare oferă fiecărui cetățean șansa de a afla direct ce înseamnă puterea informației distribuite spre mii de oameni. Printre fotografiile cu pisici și căței se mai strecoară și câte o postare pe care o preia presa consacrată și o oficializează. Dacă poza cu cei doi bărbați cu fețele spre zidul bisericii Kretzulescu nu ar fi fost preluată de televiziuni și ziare, ea ar fi rămas fără efect. Adică nu ar fi generat emoție publică.

Scandalul generat de Cambridge Analytica care a preluat datele personale ale utilizatorilor Facebook declanșează o dezbatere la nivel mondial privind raportul dintre rețelele de socializare și presa tradițională. În Statele Unite, Facebook apelează la presa scrisă. Facebook cumpără pagini întregi de publicitate în ziare. Practic lumea informației a ajuns la o răscruce. Între mass media clasică, oficializată și internet s-a purtat un război surd. Prin gestul său de a apela la presa scrisă fondatorul rețelei recunoaște forța presei care a pierdut publicitatea în fața rețelelor de socializare. Acum, cel puțin în Statele Unite, raportul începe să se schimbe.

În viitorul apropiat, la alegerile viitoare, partidele nu vor mai putea utiliza internetul pentru campaniile electorale. Acolo nu există reguli, așa cum este cazul televiziunilor și ziarelor. În spatele postacilor anonimi se ascund politicieni veroși, fără scrupule. Sub protecția anonimatului internaut, politicienii, asemeni celor doi polițiști, se ușurează direct pe opinia publică.

Ciornă automată

Primul scandal politic real cu tentă sexuală

Politicienii nu sunt niște sfinți, dar nici nu pot fi acuzați că sunt dracii goi. Sunt oameni la fel cu alți oameni, numai că având mai multă ambiție decât persoanele obișnuite știu da din coate pentru a ajunge în față.

Sigla Informatia Zilei

Partidele, ca fostele imperii

Asculta acest articol Conducătorii marilor imperii ştiau că trebuie să atace, altfel vor fi atacaţi. Rusia, Turcia, Austria: moştenitoarele fostelor