Emoțiile copiilor

Fii alături de copilul tău când plânge

Asculta acest articol

De ce plâng copiii?

Cum putem înțelege ce semnifică plânsul? Ce simțim atunci când copiii plâng? Ce facem când copilul plânge?

Cauzele plânsului sunt numeroase: foame, frig, durere, disconfort, tristețe, furie, neputință, dezamăgire, emoție foarte mare, vinovăție, frică….

Ca și la adulți, plânsul semnifică ceva, nimeni nu plânge ‘’degeaba’’. Chiar dacă celor din jur nu li se pare că există motive pentru a plânge, important este ce simte copilul. Dacă pentru el, situația, povestea, melodia sau amintirea a ceva este tristă, îi produce frică sau este prea emoționantă, îi va veni să plângă. Sunt părinți care se alarmează, susținând că micuțul lor plânge prea mult sau ‘’fără motiv‘’, că este prea sensibil sau prea răsfățat. Lacrimile, plânsul liniștit sau cel în hohote, sunt moduri în care copilul exprimă o anumită stare sufletească.

Uneori a afla cauza lui este foarte util și ar fi de preferat să îi putem înțelege sau ajuta și nu neapărat să știm de ce.

Practic nu este vorba despre o înțelegere, ci despre a reuși să ne punem în pielea lui, să simțim starea lui de tristețe, de revoltă, de frică, de dezamăgire. A judeca sau aprecia situația din punct de vedere obiectiv nu ne este de folos căci am ajunge în mare parte din situații la concluzia că ‘’nu are de ce să plângă ‘’.

Sigur că în poziția de adulți în care suntem, nu ne mai temem de lupul din poveste, nu ne mai întristează moartea unei vrăbii sau nu mai suntem dezamăgiți dacă n-am reușit să sărim coarda de atâtea ori ca fetița de la parter… Aceleași lucruri se văd și se simt diferit la vârste diferite. De aici dificultatea de a înțelege copiii și de a ne pune în locul lor!

O cale de a fi aproape de copiii noștri atunci când plâng este, paradoxal poate, să ne uităm înăuntrul nostru la ce simțim în acele momente.

Mama este o oglindă bună a copilului ei, poate simți odată cu el, îi poate simți stările așa cum se întâmplă și invers. Numai că uneori, grăbiți sau neatenți, nu ne dăm voie să simțim ce este înlăuntrul nostru, încercând să găsim prea repede soluții, să judecăm sau să gândim ce se petrece. Atunci ne depărtăm de fapt de copil și  capacitatea noastră de a-l ajuta scade simțitor.

Ignorăm adesea faptul că plânsul este și el o formă de exprimare și nu o tragedie, nu ceva care trebuie numaidecât oprit, că spune ‘’spune ‘’ ceva prin el însuși și că putem învăța să-l descifrăm și nu doar să ne speriem de el.