Asculta acest articolEle sunt surse importante de vitamine și în țările unde sunt cultivate medicii le recomandă de mii de ani în scopuri curative. Voi continua cu prezentarea celor mai reprezentative fructe exotice, cu speranța că ți-ar putea fi de folos și ție cititorule, fie și numai pentru cultura ta generală.
Fructul bogat în fier
Există diferite specii din genul Pasiflora cu fructe comestibile, toate foarte aromate cu gust acrișor. Cele mai răspândite și utilizate sunt cele cunoscute sub numele de “fructul pasiunii”, numite și granadilla.
Fructul pasiunii de culoare roșu închis, când este copt, are o coajă destul de încrețită și este de un purpuriu închis la culoare. Cel de culoare galbenă este de asemenea, apreciat pentru aroma sa delicată. Este copt atunci când coaja este un pic încrețită și are culoarea galben aprins.
Fructul pasiunii are forma și mărimea unui ou, iar pulpa sa gelatinoasă și aromată este plină de semințe negre.
Acest fruct conține o cantitate considerabilă de zaharuri(13%), glucoză, fructoză și zaharoză, în proporții aproape egale.
Fructul pasiunii este probabil unul dintre fructele proaspete cele mai bogate în fier (1,6mg/100g), urmat la mare distanță de gutuie, lămâie, zmeură, cherimoya. Deși acest fier este de origine vegetală și se absoarbe mai greu decât cel de origine animală, prezența simultană de vitamina C sporește semnificativ absorbția acestui mineral. Este bogat în vitamine și minerale, dar și în fibre solubile. Aroma plăcută a Fructului pasiunii se datorează combinației a peste 100 substanțe chimice. Efectul ușor sedativ al acestui fruct se poate datora unora dintre aceste substanțe aromatice, care se găsesc în concentrații mult mai mari în frunzele și inflorescența acestei plante agățătoare.
Pulpa gelatinoasă se ia cu lingura, folosind coaja pe post de bol. Separarea semințelor de pulpă în gură este un mic inconvenient. Pulpa gelatinoasă are o acțiune ușor laxativă și protejează de asemenea, mucoasa intestinală. Sucul de fructul pasiunii se extrage astfel: îndepărtați pulpa cu o lingură, strecurați-o ca să îndepărtați semințele și pasați-o în blender până capătă o consistență omogenă. Pulpa și sucul fructului pasiunii sunt răcoritoare, stimulează funcția digestivă și sunt ușor sedative, dar cea mai importantă utilizare medicinală a lor este ca antianemice.
Fructul producător de energie
Fructul Arborelui de pâine a intrat în istorie prin faptul că a constituit factorul declanșator al răscoalei de pe Bounty (vă amintiți filmul?). În 1792, acest vas britanic transporta 1000 de Arbori de pâine din Tahiti până în coloniile britanice din Caraibe, unde se spera ca ei să furnizeze fructe din abundență cu care să fie hrăniți sclavii care culegeau trestie de zahăr, cacao și altele. Blight, căpitanul vasului, a socotit necesar să raționalizeze apa echipajului pentru a avea apa proaspătă necesară pentru arbori. Acest fapt a produs renumita răscoală care a dus vasul în insula Pitcairn din Pacificul de sud. Miezul proaspăt al fructului Arborelui de pâine conține aproximativ 70% apă, dar, când este uscat, compoziția lui este similară cu cea a făinei de grâu. Făină de grâu conține mai multe proteine, dar mai puține grăsimi, minerale și vitamine decât fructul Arborelui de pâine. Prin urmare, fructul poate fi folosit ca înlocuitor pentru făina de grâu în regiunile tropicale unde nu există cereale din care să se pregătească pâinea. În combinație cu alte alimente bogate în proteine, precum fasolea sau alte leguminose, fructul Arborelui de pâine devine un aliment complet. Pulpa fructului Arborelui de pâine este zemoasă și plină de firicele subțiri. Poate fi consumată ca atare sau fiartă, coaptă la cuptor sau prăjită. Fructul anumitor soiuri de Arbori de pâine conține numeroase semințe care pot fi consumate coapte la cuptor, la fel ca și castanele.
Făina se prepară din fructul uscat al Arborelui de pâine. De obicei, se amestecă cu făina de grâu și se folosește la prepararea pâinii. Cel mai abundent nutrient al fructului Arborelui de pâine este amidonul, care reprezintă cea mai mare parte a carbohidraților lui, la fel ca în cazul făinii de grâu. În timpul procesului de digestie, amidonul este transformat încet în glucoză, sursa cea mai importantă de energie pentru celulele corpului.
Fructul antiinflamator și antiinfecțios
Litchi este un arbore peren, care atinge înălțimea de 12 metri. Fructul crește în ciorchini, are formă ovală și măsoară între 3 și 4 centimetri în diametru. În interior se găsește un singur sâmbure maro.
Fructul de Litchi este unul dintre simbolurile Chinei, unde este cultivat de peste 4000 de ani. Coaja lui roșie, roz sau verde acoperă o pulpă lucioasă, dulce și oarecum acidă, care aduce la miros cu trandafirii.
Fructele de Litchi conțin o cantitate semnificativă de carbohidrați sub formă de zaharuri(15,2%), dar conțin foarte puține proteine și grăsimi. Ele conțin mai puțină apă decât majoritatea fructelor proaspete, fapt pentru care sunt producătoare de energie(66kcal/100g). Fructele de Litchi conțin toate vitaminele, cu excepția betacarotenului și a vitaminei B12. Însă, sunt cunoscute pentru conținutul foarte bogat în vitamina C, superior celui al lămâilor și portocalelor.
Cercetătorii din Calcutta (India) au descoperit că frunzele de Litchi au efecte antiinflamatoare, analgezice și antipiretice(reduc febra). Fructul conține aceleași substanțe active ca și frunzele, dar în proporții mai scăzute. Pulpa lor albă, a cărei consistență ne amintește de struguri, se combină cu alte fructe și cu orezul.
Fructele de Litchi se păstrează foarte bine uscate, iar concentrația lor în nutrienți se multiplică de trei ori. Totuși, ele pierd din vitamina C, până la 50%. Se păstrează bine în congelator, pe perioade de până la un an, fapt care facilitează transportul lor pe trasee lungi, asfel că ajung și la noi. Pot fi conservate sub formă de sirop.
Datorită efectelor lor analgezice și antipiretice, precum și datorită conținutului lor bogat în vitamina C, care crește rezistența la boli, fructele de Litchi sunt recomandate în cazul bolilor infecțioase, ca o completare la tratamentul specific. În plus, consumul regulat stimulează sistemul imunitar și ajută la prevenirea bolilor.
Fructul anticolesterol
Guava este fructul unui arbore exotic care atinge 6 metri înălțime. Are un gust acid tipic, datorită prezenței acidului citric și malic din compoziție. Este bogat în licopen, un antioxidant prezent și în roșii.
Alături de vitamine, cel mai abundent mineral este Potasiul. Guava este un hipotensor remarcabil, fapt dovedit științific. Nu se știe care din componentele Guavei este responsabil de acest efect, însă o contribuție certă o are faptul că acest fruct este foarte sărac în Sodiu și bogat în Potasiu și fibre. Efectul anticolesterol se datorează conținutului bogat în fibră solubilă (pectină), care “mătură“ intestinul și facilitează eliminarea prin fecale a colesterolului și a sărurilor biliare din care se sintetizează el.
Guava este un fruct excelent pentru menținerea unei bune sănătăți arteriale. Consumul acestuia previne factorii de risc care cauzează arterioscleroză: hipertensiunea și nivelul ridicat al colesterolului.
Guava neutralizează nicotina și de aceea este de mare folos persoanelor dependente de nicotină aflate sub tratament. Două sau trei guave pe zi constituie un desert excelent pentru cei ce doresc să renunțe la fumat. Interiorul plin de semințe al Guavei trebuie să fie bine mestecat sau strecurat. Partea exterioară a fructului nu are semințe și este mai moale. Fructul răscopt pierde din vitamina C și din fibră. Guava se folosește la producerea a tot felul de siropuri delicioase, jeleuri și gemuri. Pasta de guava este un produs tipic brazilian, preparat prin adăugarea de zahăr pulpei de guava și prin concentrarea acestui amestec în urma fierberii. Este asemănător jeleului de gutuie.
Sucul de guava are un efect revigorant asupra organismului. Este benefic din acest punct de vedere oricui, dar în special celor aflați în convalescență după o boală infecțiosă sau în cazuri de oboseală și de debilitate provocate de o boală cronică.
CITEȘTE ȘI:
Fii primul care comentează