POVEȘTI

G. M. Zamfirescu a scris literatură pentru copii

Asculta acest articol

Lacrima unui fir de iarbă

Cerul albastru se răsfrângea în ochii lui ca o apă din povești. Soarele răsărea, îl scălda în lumină. Bulgăr -de-tină îl hrănea cu dragoste de mamă bună.
Copiii se strângeau pe coline. Fir-de-iarbă se făcea mic, la picioarele lor. Era și el copil. Ar fi vrut să strige „Sunt și eu ca voi, să ne jucăm!”
Nu-l lua nimeni în seamă. Se gândea „Să fug după ei. Să mă joc. Nu, lasă-i… Sânul mamei e cald ca o rază de soare. Mă leagănă, mă dezmiardă. Să rămân cuminte, la sânul mamei. Pe coline, unde se duc copiii neascultători, sunt multe primejdii.”

Trecea o furnică sprintenă, cu un grăunte mare în spinare.
– Bună dimineața, Furnicuță! Unde ai fost? întreabă Fir -de-iarbă.
– Bună dimineața! Am fost la muncă să duc mâncare la copilași.
– Sunt cuminți copiii tăi? Sunt cuminți ca mine, Furnicuță?
– Ca tine, Fir-de-iarbă. Acum muncesc eu pentru copiii mei. Mai târziu, când voi fi bătrână, vor munci și ei pentru mine.
– Dacă așa fac toți copiii cuminți, așa voi face și eu!
Fir-de-iarbă era fericit. Aflase o taină.
Lângă el se culcase un câine bătrân și lățos. Acesta îl salută politicos.
– Bună dimineața, Câine – lățos!
–  Să ajungi la bătrânețile mele cinstite, fiule! Ce obosit sunt!
–  Ai dormit azi-noapte?
–  Nu am dormit. Sunt paznic în ograda stăpânului meu.
– Ai putea și tu să dormi. Parcă știe el…
– Eu sunt câine cinstit, Fir-de-iarbă. Cinstea e podoaba vieții. Să nu înșeli pe cel care îți poartă de grijă, pe cel ce te hrănește. Stăpânul adoarme în paza mea. E bun cu mine, iar eu îmi fac datoria!
–  Și eu doresc să îmi fac datoria!
– Numai așa ai să treci peste toate necazurile vieții.
– Sunt multe necazuri în lume?
–  Sunt, dar cine e cinstit trece ușor peste greutăți. Tine minte, Fir-de-iarbă: Cinstea!
Fir-de-iarbă se gândește „Bătrânii sunt oameni înțelepți. Dau sfaturi bune. Cine ascultă pe bătrâni află lucruri folositoare. Și eu am să-i ascult și să-i cinstesc.”
Gângania roșie îl ascultă și râde: Mare credul ești, Fir -de-iarbă! Asculți sfaturile unui bătrân câine? Mai bine faci ca mine.
Sunt liber, fără griji, fără necazuri! Nu dau socoteală nimănui.
–  Cum,tu nu muncești? Cu ce trăiești, atunci?
– Nu îmi place să muncesc! Trăiesc foarte ușor, stau toată ziua, ori umblu hoinar, cântând. Mâncarea îmi iese în cale, ca la comandă. Ce bine e!

de Mihail Zamfirescu