Asculta acest articolDupă ce a sucit și a învârtit proiectul de buget pe toate părțile, după ce a amenințat că taie sporuri și salarii și dă afară o mulțime de personal de la instituțiile cu un aparat supradimensionat, speriind oamenii, scoțându-i în stradă, guvernul a sfârșit prin a da la iveală o lege a bugetului copiată din alți ani. Cu alte cuvinte, vorbă multă, schimbări deloc.
Guvernul a reușit performanța de a spune că va face schimbări radicale, fără a schimba mare lucru. Acest lucru arată că actualul guvern nu face reforme. A vorbit atât de mult despre austeritate, pentru ca la urmă să nu propună în buget nicio măsură de austeritate.
Nu este un buget de austeritate, dar nu pare să fie nici un buget care încurajează reformele decât prin alocarea unei sume mai mari decât anul trecut pentru investiții. Poate că guvernul s-a gândit să pună în practică indicația președintelui Iohannis de a se construi “școli verzi”. Tot președintele a cerut ca autostrăzile să fie construite din bani europeni.
În aceste condiții unde sunt banii? Adevărul este că legea bugetului este o țesătură încâlcită de alocații de bani greu verificabil și greu de pus în practică. An de an, banii se scurg printre degete. Ceea ce este cert, din punct de vedere al procentelor este că 85% din impozite și taxe se duc pe salarii și pensii. Din restul de 15% se cârpește țara pe ici, pe colo.
Un asemenea buget ar trebui votat de PSD pentru că este făcut în litera și spiritul politicilor social democraților.
Marcel Ciolacu a declarat însă că parlametarii din partidul nu îl vor vota, considerându-l unul al austerității.
Poate că singurul partid care nu va vota bugetul din convingere este AUR. Nu pentru că proaspeții parlamentari ar înțelege ceva, ci pentru că ei se conduc după un singur principiu, al negării totale. Toată clasa politică este coruptă, numai ei sunt curați. Au tot timpul să se murdărească și ei că tot oameni sunt.
Legea bugetului va trece de parlament prin votul parlamentarilor partidelor din coaliție. Așa a fost întotdeauna. Puterea votează “pentru”, opoziția “împotrivă”. Dacă bugetul nu trece, guvernul cade. Nu s-a întâmplat niciodată. Nu se va întâmpla nici anul acesta. Modul în care a fost gândit pune în dificultate și specialiști.
Configurația bugetului nu a trezit un mare entuziasm în niciun minister. Cert este că nimeni nu este dispus să se sacrifice pentru susținerea unor domenii vitale. De exemplu, salariații din sistemul de stat, posesorii de pensii speciale, să ajungă la un consens și să cedeze o mică parte pentru Educație sau pentru Sănătate. De fapt, ar da ceva pentru copiii lor, pentru nepoți, pentru viitorul țării.
Nu există genul acesta de solidaritate comunitară. Guvernele, oricât ar fi de curajoase, nu au curajul să pună în față Educația, să rezerve așa cum se tot cere de ani de zile, un procent de 5-6%, apoi să se facă împărțeala. Sau să fie prioritare investițiile, apoi veniturile personale.
Încercând să explice gândirea din spatele bugetului de stat, specialiștii sunt destul de reținuți. În niciun caz nu-l aplaudă. Sunt multe alocări bugetare care nu au altă explicație decât negocierile politice.
USR-PLUS a și amenințat că dacă nu se alocă sume mai consistente pentru ministerele pe care le conduc nu vor vota bugetul. UDMR poate emite exact aceleași pretenții ca și cei de la USR-PLUS. Adevărul este că PNL nu are forța de a-și impune punctul de vedere.
Dacă obții la alegeri 25% exact atâta putere și influență ai ca partid de guvernare. Dacă ai 25% din piesele unui tun nu înseamnă că vei putea trage vreodată cu tunul.
Cam în aceeași situație este și PSD. Ca partid de opoziție a obținut un scor prea mic pentru a se putea prezenta ca singura alternativă la actuala guvernare.
PSD reușește să ține reflectoarele pe coaliția de guvernare, dar adevăratul personaj al filmului la care asistăm este PSD. Filozofia bugetele României a scris-o PSD în tandem cu sindicatele. Luând drept deviză “un drept odată câștigat nu poate fi luat”, toate bugetele de stat sunt construite având în centru veniturile uriașului aparat bugetar care sufocă România de 20 de ani.
Partidele de dreapta nu au curajul să propună programe de guvernare de dreapta pentru că pierd voturi. Curajul nebun a lui Traian Băsescu de a tăia salariile cu 25% a aruncat PDL-ul în opoziție și l-a condus practic la dispariție, ca partid de sine stătător. I-a întins o mână salvatoare PNL, în același timp salvându-se pe el însuși.
Premierul a amenințat companiile de stat cu pierderi că nu vor mai primi fonduri dacă nu prezintă programe de reformare. Numărul lor este de ordinul miilor. Nu au făcut niciun pas spre restructurare, dar au primit aceeași bani.
Ce rezultă de aici? Că guvernul de dreapta PNL-USR-UDMR a dat la iveală un buget de stânga.
