Asculta acest articol
Franz Joseph I a fost împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei şi Boemiei, rege al Croaţiei, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei şi cea a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.
Pentru că unchiul său, împăratul Ferdinand, era debil iar tatăl său nu era ambiţios şi era în vârstă, tânărul arhiduce “Franzl”, a fost crescut de mama sa ca un viitor împărat, cu accent pe devotament, responsabilitate şi sârguinţă. Franzl şi-a idolatrizat bunicul ca pe monarhul ideal, care a murit cu puţin înainte ca Franz Joseph să împlinească cinci ani. La vârsta de 13 ani a început cariera militară în rang de colonel în armata austriacă. A preferat să poarte uniforma militară aproape tot restul vieţii.
În urma demisiei cancelarului Metternich în timpul Revoluţiei din 1848, tânărul arhiduce a fost numit guvernator al Boemiei la 6 aprilie, însă nu a preluat postul niciodată. A fost trimis pe front în Italia, alăturându-se mareşalului Radetzkyş a primit botezul focului la 5 mai la Santa Lucia. Curând arhiducele a fost chemat în Austria, la mijlocul lui iunie fiind alături de familie la Innsbruck.
La 2 decembrie, la Olmütz, prin abdicarea unchiului Ferdinand şi prin renunţarea la tron a tatălui său, Franz Joseph a succedat ca împărat al Austriei, la vârsta de 18 ani. Numele de “Franz Joseph” a fost ales în mod deliberat în onoarea unchiului noului împărat, Iosif al II-lea, care a fost considerat un reformator modern.
La începutul domniei sale, Franz Joseph a fost consiliat de noul prim-ministru, Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâştigarea puterii monarhice absolutiste şi spre obţinerea unei poziţii de forţă în politica externă. Campanii militare au fost necesare împotriva maghiarilor, care s-au răzvrătit împotriva autorităţii centrale Habsburg în numele libertăţile lor antice. Franz Josef a abolit constituţia din 1849 şi şi-a mărit atribuţiile guvernamentale în 1852.
După 1850, Franz Joseph a trebuit să accepte eşecurile politicii externe austrieceŞ Războiul Crimeii şi ruptura de Rusia precum şi războiul cu Sardinia din 1859, împotriva Casei de Savoia şi a lui Napoleon al III-lea, când a fost învins în vestita bătălie de la Solferino. Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la constituirea statului dualist austro-ungar în 1867.
La 18 februarie 1853, la Ischl, Franz Joseph a scăpat cu viaţă dintr-un atentat uneltit de fanaticul maghiar János Libényi.
Franz Joseph a iniţiat modernizarea Vienei prin demolarea fortificaţiilor vechii cetăţi şi construirea celebrului bulevard Ringstrasse pe terenul eliberat. Între 1848 şi 1867 Franz Joseph a fost ultima persoană care a ocupat funcţia de mare principe al Transilvaniei..
La 8 iunie 1867, la Buda, în Biserica Mátyás, Franz Joseph a fost încoronat şi ca rege apostolic al Ungariei (1867-1916) şi în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea unui stat dualistŞ Austro-Ungaria.
În data de 27 septembrie 1896 a inaugurat la Orşova (pe atunci în Austro-Ungaria), împreună cu regii Carol I al României şi Alexandru I al Serbiei, canalul navigabil de la Porţile de Fier. În aceeaşi zi a început o vizită oficială de trei zile în Regatul României.
Viaţa personală a fost presărată cu drame familialeŞ Pe fratele lui mai mic, împăratul Maximilian al Mexicului, l-au detronat şi executat revoluţionarii mexicani. Primul său copil, arhiducesa Sofia, a murit la vârsta de doi ani. La 30 ianuare 1889, fiul său Rudolf, s-a sinucis la Mayerling, în urma unei drame pasionale. Soţia sa, Elisabeta, a fost asasinată la Geneva de către anarhistul italian Luigi Lucheni la 10 septembrie 1898.
După moartea fiului său Rudolf, moştenitor al tronului era nepotul său, Arhiducele Franz Ferdinand. Când Franz Ferdinand a decis să se căsătorească cu o simplă contesă, Franz Joseph s-a opus şi a insistat că trebuie considerată o căsătorie morganaticăş nici măcar nu a participat la nuntă. După acest eveniment, cei doi s-au displăcut profund şi nu mai aveau încredere unul în altul. Franz Ferdinand a fost asasinat în 1914 la Sarajevo, un moment care a marcat începutul Primului Război Mondial.
Franz Joseph I a fost martorul primilor 2 ani din războiul ce avea să pună capăt, printre altele, şi imperiului său. Împăratul a murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de ani, la Palatul Schönbrunn şi a fost înmormântat în Cripta Imperială din Mănăstirea Capucinilor din Viena, iar după 9 zile, la 30 noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al Austriei.
Citește și:
Scheletul unui soldat român din Primul Război Mondial, descoperit în pădurea de la Soveja
1 comentariu
Asa cum se spune si in articol, Transilvania a fost parte integranta a Ungariei doar vreme de 51 ani (1867-1918), in toata perioada de dininte a avut statut de “principat autonom”. Atunci de unde pretentiile Ungariei ca ar avea drepturi asupra Transilvaniei? Transilvania a fost doar administrata de principi unguri, dar asta nu se poate constitui in “drept de proprietate”. Principii erau doar un fel de “arendasi”, ori arendasii nu sint proprietarii terenurilor pe care le arendeaza. Deci problema e falsa din start. Cei care au facut legea in Transilvania au fost austriecii, nu ungurii. Ei au facut cetatile din sudul Transilvaniei, ei i-au colonizat pe sasi (pentru paza imperiului), cu acordul lor au fost colonizati svabii in partea de nord-vest si vest a Transilvaniei (pentru administrarea proprietatilor nobililor unguri). Nu Maria Tereza (imparateasa Austriei) l-a trimis pe generalul Bukow sa-i forteze pe romanii din Transilvania sa-si schimbe religia si sa treaca la catolicism sau calvinism? Atunci Bukow a bombardat si darimat peste 300 biserici romanesti ordodoxe din Transilvania. Si uite ca n-au reusit, romanii si-au pastrat in mare parte credinta ortodoxa. In judetele Harghita si Covasna si astazi se vad ruinele bisericilor ordodoxe romanesti distruse de Bukow la inceputul anilor 1700, ceaa ce este o dovada clara ca aici au locuit in majoritate romani.
Deci toate incercarile Ungariei sau ale extremistilor unguri de a forta “autonomia” pe mine nu ma impresioneaza deloc, din contra, cer ca legea sa fie respectata iar teroristii si provocatorii sa fie bagati dupa gratii. Ungaria Mare? O falsa problema. A existat doar vreme de 51 ani. Nu mor caii cind vor cainii!