Asculta acest articol
Disputele din PNL depășesc cu mult limitele unei campanii interne. Colegialitatea s-a transformat în dușmănie, iar platformele celor doi competitori în declarații de război fără sfârșit.
Că Orban și Cîțu sunt două săbii care nu mai încap în teaca aceluiași partid este deja de domeniul evidenței. Tot ce spune unul, tot ce face, este contrazis de celălalt.
Albul lui Cîțu este negrul lui Orban, sau transpus în culorile partidului, acolo unde Cîțu vede galben, Orban vede albastru. Dacă în logo-ul PNL săgeata o ia în sus și spre dreapta, în intrerpretarea lui Cîțu săgeata lui Orban o ia în jos și spre stânga, în timp ce săgeta lui țâșnește drept în sus, spre viitor. Ca o rachetă challenger care a explodat în zbor. Intențiile sunt bune, dar realizările lasă din ce în ce mai mult de dorit. În loc de bucate mai multe, mai bune și mai accesibile, indiferent de scorul alegerilor din 25 septembrie, guvernul PNL va pune pe masă scumpiri în lanț. O spune Banca Națională, nu opoziția, nu sindicatele, nu adversarii de tot felul, opozanții din societatea civilă, din mass media, de pe rețelele de socializare ale actualei coaliții de guvernare.
Lucrurile merg prost. Și în țară și în coaliție. Dacă premierul și un ministru de la USR PLUS nu se pot înțelege asupra unui oarecare șef pus să gestioneze călătoriile pe CFR atunci chiar că se poate spune că dreapta nu se înțelege cu stânga.
În cazul PNL și USR PLUS nu știm care-i dreapta și care-i stânga. Nu știm cine-i reformistul și cine-i retrogradul. Nu știm cine vrea o reformă morală la nivel statal și cine se complace să se bălăcească în cloaca imoralității politice.
Dacă nu există consens la nivelul PNL, ca principal partid de guvernare, dacă nu este respectată autoritatea primului ministru de către un partid cooptat la guvernare, la ce să ne așteptăm bun?
Guvernarea într-o coaliție, o bună guvernare, înseamnă în primul rând armonizarea pozițiilor. Este ca la caiac canoe. Dacă nu trag toți odată la rame barca se răstoarnă.
Din două una. Ori premierul Cîțu vâslește prost, de unul singur, ori el doar se preface că vâslește și-i lasă pe alții să tragă.
Situația din PNL trebuie privită doar din punctul de vedere al activității guvernului. Și așa și este privită de toată lumea. Pe foarte puțini, adică doar pe cei din echipa restrânsă Orban și Cîțu, îi interesează cine câștigă și cine pierde președinția PNL.
Pe de altă parte, o bătălie atât de înverșunată nu se duce decât atunci când în jurul competitorilor există grupuri de interese. Deja s-a spus de câteva luni că pierderea și victoria este totală. Cine pierde președinția pierde tot, cine câștigă, câștigă tot. A dispărut cu totul ideea de frățietate, de colegialitate.
Până la urmă, și în PNL și în coaliție, este vorba despre împărțirea resurselor, de repartizare a banului public într-un buzunar sau altul.
S-a ajuns atât de departe încât și un partid ca PSD, recunoscut pentru nivelul ridicat al corupției în timpul guvernărilor sale, să jubileze. S-au inversat nu doar polii corupției, ci și cei ai profesionalismului. Oameni incapabili puși pe funcții pe criterii clientelare. Așa cum este cazul acelui Ovidiu Vizante, care și-a explicat aroganța, ieșirea necivilizată după cazul copiilor rămași o noapte într-un tren, pe fondul oboselii. Apropo și de venituri. Vizante are un salariu lunar de la stat de 5750 de euro. Cam cât salariul președintelui României.
Fără îndoială, atât PNL cât și România, se află la o răspândie majoră. Fără a da semne de revenire la o normalitate imperfectă, dar acceptabilă, PNL traversează una dintre cele mai dificile perioade de după 1989, târând România într-o aventură cu un final imprevizibil.
Acceptând că, totuși, ambele tabere sunt animate de bune intenții, până acum realizările guvernului PNL sunt mediocre.
