Asculta acest articolDeocamdată înţelegerea fenomenului ne depăşeşte, deşi numeroase studii încearcă să evalueze impactul utilizării Internetului asupra societăţii.
Fluxul uriaş de informaţii, precum şi avântul fără precedent al comunicaţiilor, a dus la o situaţie în care tinerii de astăzi au în faţă atât informaţii de valoare şi calitate prezente pe Internet, cât şi fel de fel de pericole, aspecte despre care vom vorbi în cele ce urmează.
Arie de răspândire
Potrivit unor estimări, unul din trei copii din întreaga lume foloseşte în prezent Internetul, cei mai mulţi dintre ei aflându-se în afara SUA şi a Europei.
În ceea ce priveşte ţara noastră, potrivit Autorităţii de Reglementare în Comunicaţii, în România, în prezent, consumul de Internet se cifrează la19 milioane de conexiuni de internet fix şi mobil în bandă largă.
“În viitor, este de aşteptat ca România să urmeze trendul previzionat la nivel european, şi anume traficul de date mobile să crească vertiginos (de 8 ori până în 2020), iar acesta să se realizeze cu precădere pe smartphone-uri şi tablete, în detrimentul laptopurilor”, a precizat un oficial al ANCOM.
Avantaje şi riscuri
În condiţiile unei asemenea răspândiri, putem spune că Internetul ne permite accesul la o cantitate enormă de informaţie şi ne ajută în viaţa personală şi profesională. Îndeosebi pentru tinerii studioşi, Internetul este o adevărată mană cerească.
Pe de altă parte însă, Internetul a înlesnit unora limbajul agresiv, instigator la ură, pornografia, proliferarea ideilor extremiste, a ştirilor false şi a dezinformării. Mai cu seamă copiii sunt expuşi unor astfel de pericole.
Internetul – instrument de cercetare
Internetul a schimbat radical modul de cercetare în general şi de realizare a unei lucrări de licenţă în particular. A avea un computer conectat la Internet înseamnă a dispune, zi şi noapte, chiar în camera de lucru, de o bibliotecă de dimensiuni colosale.
Prin accesibilitatea şi popularitatea sa în creştere exponenţială, se poate spune că Biblioteca Universală, imaginată de Borges, fiinţează deja – se numeşte Internet. La început, avem sentimentul că ne aflăm în faţa unei jungle informaţionale în care instrumentele de orientare au un rol vital pentru a nu ne rătăci. În fond, World Wide Web (www) este un instrument de căutare a informaţiilor şi conţine sute de miliarde de pagini.
Motoarele de căutare – Google, YouTube, Yahoo etc. – ne permit să consultăm rapid un număr imens de articole, studii şi chiar cărţi online.
Riscuri pentru copii
Potrivit estimării experţilor în materie, ritmul în care se dezvoltă accesul la această reţea internaţională de informaţii, pe viitor influenţa ei va spori.
Astfel, în perioadele pubertăţii şi adolescenţei, cu toate că sunt mai maturi şi mai experimentaţi decât copiii, adolescenţii pot deveni la fel de uşor victime ale aspectelor negative ale Internetului.
S-a constatat că, în general, băieţii şi fetele sunt atraşi în egală măsură de lumea virtuală a Internetului. Comunicarea prin e-mail, serviciile de mesaje instantanee, căutarea pe Internet şi mai ales diversele reţele de socializare sunt principalele puncte de interes pentru copii.
Atât băieţii, cât şi fetele participă cu sârg la întreceri online, vizitează chat room-uri şi mai ales sunt pasionaţi de urmărirea paginilor personale de pe reţelele de socializare.
Tot în urma unor cercetări, s-a constatat că fetele tind să folosească mai mult Internetul pentru educaţie, teme pentru şcoală, muzică şi shopping. Băieţii, în schimb, sunt mai interesaţi de jocuri, distracţie şi gadgeturi. Ambele categorii de copii găsesc pe Internet tot ce îşi doresc legat de domeniile menţionate, ba încă mai mult…
România este ţara cu cea mai mare incidenţ[ a hărţuirilor din Europa. Studiul EU „Kids Online II“ arată că 41% dintre copiii români intervievaţi au fost hărţuiţi în vreun fel, atât online, cât şi în lumea reală, iar 13% declar[ că au fost hărţuiţi online.
Acelaşi studiu arată că acest lucru li s-a întâmplat pe o reţea de socializare sau prin intermediul mesageriei instant. Dintre părinţii europeni, părinţii români sunt cei care subestimează în cea mai mare măsură expunerea copiilor lor la mesaje sexuale online („sexting“), doar 6% declarând că acest lucru s-a întâmplat copilului lor în ultimele 12 luni.
Deficitul de evaluare critică a informaţiei
Şcoala românească este deosebit de deficitară la capitolul gândire critică şi evaluarea surselor de informare, motiv pentru care vom insista asupra acestui aspect. Pentru a ne cultiva gândirea critică, lectura mai multor scrieri şi consemnarea de idei variate ne întăresc judecata critică şi ne feresc de riscul de a ne aservi felului de a gândi al altora.
A evalua sursele înseamnă a le stabili valoarea, fapt ce are strânsă legătură cu gândirea critică. În sens academic, a critica înseamnă a identifica plusurile şi minusurile unui text şi a formula o judecată bazată pe dovezi. Dată fiind diversitatea şi complexitatea surselor, de fiecare dată trebuie să determinăm calitatea dovezilor pe care le conţin, forţa argumentării, credibilitatea lor şi măsura în care ne susţin ideile proprii. Precum personajul lui Marin Preda, să-l „întrebăm” şi noi pe autor< „pe ce te bazezi?”
Cu alte cuvinte, să interogăm sursa< este informaţia obiectivă, echidistantă, sau polemică, părtinitoare? Oferă autorul suficiente dovezi şi argumente în sprijinul afirmaţiilor sale, sau face afirmaţii fără acoperire, nedovedite? Insistă prea mult asupra unor detalii în timp ce tratează sumar chestiuni esenţiale? Este stilul autorului (sobru, umoristic, incisiv…) adecvat unei tratări academice a subiectului? Putem identifica anumite contradicţii în argumentare?
Un alt criteriu de valoare este caracterul sursei. Astfel, întâlnim ceea ce am putea numi „surse tari”< cărţi sau publicaţii academice, lucrări cu argumentaţie relevantă, cărţi cu bibliografie extensivă, informaţii din Internet ale unor instituţii de încredere.
(Bunăoară, pe Internet, site-urile guvernamentale, chiar dacă sunt contaminate uneori de ideologie, constituie surse primare în general demne de încredere. Astfel de site-uri sunt bogate în informaţii< legislaţie, date statistice, structura unor departamente, discursuri politice…).
Există surse pe care e bine să le evităm deoarece sunt lipsite de obiectivitate. Acestea conţin mesaje tendenţioase şi promovează fel de fel de interese de grup sau individuale deşi, de regulă, autorii nu recunosc acest lucru.
Din această categorie fac parte propaganda politică şi religioasă, precum şi reclama comercială. O parte din discursurile politice sunt anume concepute pentru a distorsiona sau a ascunde adevărul, iar unele grupări religioase caută să recruteze adepţi utilizând adesea un mesaj voalat, obscur.
De asemenea, când citim un slogan publicitar ştim cu toţii că „nu-i chiar aşa”, adică e vorba de o exagerare a calităţilor şi de trecere sub tăcere a minusurilor obiectului sau a serviciului oferit.
Măsuri de prevenţie
Experţii care au studiat şi au încercat să găsească mijloace eficiente de protecţie a copilăriei celor mici, precum şi a liniştii părinţilor, au elaborat o serie de sfaturi care transformă navigarea pe Internet într-o incursiune interesantă într-o lume plină de informaţii noi şi folositoare.
Dar, pentru ca acest deziderat să se îndeplinească, copilul trebuie învăţat că nu e cazul să distribuie pe reţelele sociale date de contact precum adresa sau numărul de telefon şi nici – mai ales – fotografii. Prieteniile online sunt extrem de efemere, mai ales la vârste mici, iar datele personale şi de contact ale copilului pot ajunge foarte uşor la cine nu trebuie.
În al doilea rând, copilul trebuie să ştie că poate să închidă oricând, fără riscul vreunei pedepse, ferestrele de chat, e-mail-ul sau chiar computerul. În momentul în care primeşte pe mail sau chat mesaje obscene, ameninţări sau fotografii şi fragmente video cu conţinut pornografic sau violent, copilul trebuie să-şi anunţe părinţii fără teamă sau ruşine. Copilul trebuie să ştie că nu este obligat să deschidă astfel de mesaje, precum nici pe cele primite de la străini sau cele de tip spam.
Dacă hărţuirea şi insistenţele continuă, schimbaţi adresa de e-mail, contul de pe reţelele de socializare şi nr. de telefon al copilului. În situaţia în care hărţuirile continuă sau simţiţi un pericol la adresa copilului, nu vă sfiiţi să anunţaţi poliţia.
O altă problemă majoră prezentă atunci când minorii accesează Internetul o constituie pornografia. Literalmente, Internetul abundă în site-uri cu materiale pornografice, unele de-a dreptul abjecte şi deviante, iar accesul la ele este extrem de simplu şi la îndemâna oricui.
Abundenţa materialelor pornografice pe Internet a devenit o problemă atât de mare, încât au fost create programe speciale care, odată înstalate în PC-urile sau laptop-urile celor mici, blochează accesul pe site-urile cu conţinut nepotrivit pentru inocenţa copilăriei.
O altă metodă de siguranţă este cea care vizează politica de confidenţialitate. În acest sens puteţi verifica dacă serviciul de Internet folosit are o politică corespunzătoare, care să explice clar cum vor fi folosite informaţiile, pe ce perioadă de tim şi în ce scopuri.
Folosiţi Internetul împreună cu copiii, căutaţi cu ei informaţii care îi interesează; ţineţi computerul într-o cameră unde îl poate folosi întreagă familie; nu restrictionaţi excesiv şi fără justificare accesul copiilor la calculator şi pe Internet; stabiliţi cu copiii când şi în ce condiţii să folosească Internetul (tipuri de site-uri interzise, durata zilnică de utilizare, reguli privind datele personale, comportamentul faţă de persoanele necunoscute din mediul virtual etc.), arătaţi-vă interesul pentru activitatea copiilor dvs. şi a prietenilor lor, online şi offline; învăţaţi împreună mai multe despre folosirea computerului> atrageţi atenţia copiilor să nu spună nimănui nicio parolă, în afară părinţilor, asiguraţi-vă că ştiţi parolele de acces la e-mailul copilului sau la paginile web personalizate> explicaţi-le copiilor că nu tot ceea ce citesc sau văd pe Internet este adevărat.
Perspective de extindere a Internetului
Conexiunile mobile de bandă largă de pe care s-a realizat trafic în prima jumătate a anului 2016 au crescut cu 15%, până la 14,8 milioane, în timp ce conexiunile fixe au avut o creştere de 5%, până la 4,3 milioane, comparativ cu perioada similară a anului precedent. Statisticile europene de la jumătatea anului 2016 arată că România se situează pe primul loc în UE în ceea ce priveşte numărul de conexiuni de cel puţin 100Mbps.
Prin conexiunile fixe, utilizatorii români au generat în primul semestru al anului 2016 un trafic total de download şi upload de 2,6 milioane TB.
Comisia Europeană a lansat o nouă strategie europeană în domeniul telecomunicaţiilor, cu obiective strategice în materie de conectivitate pentru 2025. Astfel, firmele şi instituţiile ar trebui să aibă acces la conexiuni cu o viteză în gigabiţi extrem de mare.
Fii primul care comentează