CATEDRALA EPISCOPALĂ

Intrarea Domnului în Ierusalim – Floriile

Asculta acest articol

Au fost de față mulți credincioşi, copii, tineri şi tinere, care s-au adunat în număr mareîn Catedrală şi în incinta Catedralei.

„După 40 de zile de post, şase sărptămâni, iată-ne ajunşi, cu pregătire şi cu evlavie, multă credinţă şi recunoştinţă faţă de Pătimirea, Rstignirea, Moartea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, în anticamera praznicului Învierii, în sărbătoarea împărătească a Floriilor sau Intrării Domnului în Ierusalim, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Este evenimentul pe care Mântuitorul l-a pregătit, l-a prezis şi l-a urmat întocmai precum a fost profeţit, pentru că, cu sute de ani înainte de acest eveniment, profeţii au scris, inspiraţi de Duhul Sfânt, despre evenimentul acesta istoric: ‹‹Nu te teme, fiica Sionului, că, iată, Împăratul vine la tine blând şi smerit, pe mânzul asinei››. De asemenea, atmosfera a fost profeţită de către profeţi, aceea a pregătirii intrării Domnului în Ierusalim, că din gura pruncilor şi a celor alăptaţi la sân Ţi-ai pregătit, Doamne, laudă, deoarece mulţimile L-au primit pe Mântuitorul cu ramuri de finic şi au aşternut veşmintele lor ca să treacă peste ele şi au cântat ‹‹Osana Celui întru Înălţime, binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului››. Acest praznic mare şi sfânt îl prăznuim  noi astăzi, care, aşa cum spuneam, este o prefigurare a Intrării Mântuitorului în Ierusalimul cel Ceresc. Oamenii care Îl primesc prefigurează sufletele celor din veac adormiţi, care aşteptau venirea Mântuitorului şi pogorârea la iad, pentru ca să-i ridice de acolo pe toţi, pe Adam şi pe Eva, şi pe toţi urmaşii lor, iar copiii prefigurează îngerii lui Dumnezeu, corul îngerilor, care au cântat la Intrarea  Mântuitorului în Împărăţia Cerurilor, în Rai, pentru că i-a zis tâlharului celui bun de pe Cruce, celui din dreapta: ‹‹Astăzi vei fi cu mine în Rai››. La intrarea în Rai, corurile îngereşti nesfârşite au cântat ‹‹Osana, binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului››. Deci, totul are o simbolistică şi o teologie, explicată, de altfel, de Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre Ortodoxe. Ne bucurăm că, după mai multe evenimente care au avut loc la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”, inclusiv cel de aseară, măreţul concert al Corului de Cameră Naţional „Madrigal” şi care a concertat în faţa a peste o mie de maramureşeni, de băimăreni, a susţinut, de fapt, un concert ce se numeşte „Săptămâna Patimilor”, iată-ne în Catedrala noastră Episcopală „Sfânta Treime”, tot în spaţiul de sus, cu sărbătoarea praznicului împărătesc, aducând slavă lui Dumnezeu şi făgăduind Mântuitorului că, intrând în Săptămâna Sfintelor Pătimiri şi ajungând în Joia procesului şi în Vinerea Răstignirii, nici nu vom striga ‹‹Răstigneşte-L, Răstigneşte-L››, nici nu vom huli când va fi pe Cruce, precum au făcut cărturarii şi fariseii, ci Îl vom însoţi ca şi Femeile Mironosiţe, aşteptând cu evlavie şi cu credinţă, să se împlinească făgăduinţa Mântuitorului, Care a zis că a treia zi va Învia, ca să putem şi trăi bucuria pe care au avut-o Apostolii şi Mironosiţele Femei când L-au văzut pe Hristos Înviat. Astăzi poartă credincioşii ramuri de salcie, ramuri de finic în Orient, ramuri verzi, pentru a fi purtate în procesiune şi a fi sfinţite apoi de slujitorii lui Dumnezeu, să fie duse la casele lor ca un semn al binecuvântării. Ramurile simbolizează, propriu-zis, şi stâlpările copiilor, dar şi viaţa, pentru că Hristos este  viaţa vieţii noastre şi viaţa cea veşnică ne-o dăruieşte, şi sunt duse la casele lor şi aşezate la icoană sau într-un loc de rugăciune, pentru a fi păstrate, pentru că sunt sfinţitoare şi binefăcătoare. Creştinii noştri ţin rânduielile Bisericii cu multă sfinţenie. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Sfânta Liturghie Arhierească

Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Protos. Serafim Bilţ, eclesiarh, Pr. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar, referent al secotului social, Pr. Ionuţ Pleş, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Vlad Nechita, Diac. Alexandru Cupşinar, Diac. Ioan Hotico, Diac. Dan Silviu Pop.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Paula Bondre, şi Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Florian Vois.

Dintre oficialităţi, s-a rugat azi împreună cu credincioşii doar Ionel Bogdan, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, cu soţia.

Cuvântul de învăţătură

Un larg cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin în faţa credincioşilor veniţi astăzi să se roage împreună cu soborul, în care a făcut o aducere aminte cu scop catehetic a momentelor importante de la intrarea Mântuitorului în Ierusalim şi apoi cele din perioada Săptămânii Pătimirilor, până la Răstignire şi Înveiere.

„Suntem în praznicul mare şi sfânt, e sărbătoarea Floriilor, bine cunoscută în popor, sau a Intrării Domnului în Ierusalim. Denumirea de sărbătoarea Floriilor vine, pe de o parte, de la faptul că este în plină primăvară şi toată natura este verde şi înflorită. Şi, de obicei, Paştile noastre sunt, în vremea când natura este înverzită şi înflorită. Apoi, vine şi de la faptul că Mântuitorul a fost primit cu ramuri verzi de finic, aşa cum sunt ele în Orient, noi purtăm ramuri de salcie, şi care, pe de o parte, simbolizau viaţa pe care a dăruit-o Mântuitorul lui Lazăr, înviindu-l, fiind mort de patru zile, Lazăr din Betania, fratele Martei şi Mariei, şi, pe de altă parte, faptul că pruncii purtau ramuri de finic în mâini şi cântau ‹‹Osana, binecuvântat eşti Cel ce vii Împăratul lui Izrael››. Cel ce vii întru numele Domnului simboliza intrarea triumfală a Mântuitorului în cetatea Ierusalimului Ceresc, pentru că Mântuitorul, după Florii, intra în Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Şi a profeţit exact cum se vor petrece lucrurile în timp, după ce a fost coborât de pe Cruce de Iosif şi Nicodim şi aşezat în Mormânt. Teologia Bisericii Ortodoxe şi dogmele Bisericii, inspirate din Sfintele Scripturi, ne învaţă că Mântuitorul s-a pogorât cu sufletul la iad, la cei ţinuţi în întuneric din veac. Sfântul Apostol Iacov, în Epistola lui, spune acest lucru, pe care Biserica l-a preluat, iar icoana Învierii Domnului, zugrăvită după toată rânduiala canonică, este, de fapt, icoana pogorârii la iad. Mântuitorul este plin de strălucire dumnezeiască, sub picioarele Mântuitorului este iadul, întunericul şi moartea, pe care le distruge, le desfiinţează, inclusiv iadul, şi ridică cu o mână, cu mâna dreaptă pe Adam, şi cu mâna stângă pe Eva şi sufletele tuturor drepţilor şi proorocilor şi oamenilor lui Dumnezeu, care au aşteptat cu înfrigurare intrarea luminii în întuneric. Nu poţi să înţelegi ce au trăit sau ce vor trăi cei ce nu se vor mântui. Din propria opţiune, nu din voia lui Dumnezeu, că Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Cei ce-L resping pe Dumnezeu viaţa şi pe Hristos viaţa veşnică şi învierea, fericirea şi slava în lumina Preasfintei Treimi, Dumnezeu ştie cum vor fi, dar dacă vor fi în loc de chin, vor fi în întuneric veşnic. Ce însemnează întuneric? Să mergi odată în noapte printr-un sat şi unde nu pătrunde nicio rază de lumină. Şi nu este nici lună şi nu se vede nici cerul înstelat. E negru. Şi nu vezi nimic. Absolut nimic, nici pe unde să calci. E înspăimântător, ca persoană vie, să trăieşti un asemenea fenomen. Acolo stăteau sufletele celor din veac adormiţi, în întuneric, dar cu nădejde. Şi Hristos a mers la ei. I-a ridicat şi s-a înălţat cu sufletele lor şi a deschis Raiul. Raiul era închis. Şi acolo, la poarta Raiului, L-au primit oştirile îngereşti. De aceea, copiii simbolizează îngerii lui Dumnezeu din ceruri, oştirile îngereşti din triada de îngeri, cu această, preluată de la proorocul Isaia: ‹‹Osana, bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel››, Împăratul Cerului şi al Pământului. Toate au o teologie şi o simbolistică. Deci, purtarea ramurilor de către noi simbolizează viaţa şi simbolizează cinstirea pe care I-o aducem lui Hristos Izvorul Vieţii.”

Distincţii

Ca un semn de apreciere, la acest mare praznic, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a înmânat Arhidiaconilor Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizare, cu o bogată activitate cu tinerii, remarcat în cadrul activităţilor culturale la nivel eparhial, şi Lucian Burnar, şeful Cancelariei Episcopale şi secretar eparhial, cu peste cinci ani de slujire diaconească fiecare, Ordinul „Crucea Sfântul Iosif Mărturisitorul” pentru clerici.

Procesiunea de Florii

După încheierea Sfintei Liturghii, credincioşii au pornit, după tradiţie, cu preoţii şi diaconii în frunte, în dangăt de clopot şi sunet de toacă, într-o frumoasă şi impresionantă procesiune în jurul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, interpretând cântări bisericeşti rânduite în astfel de datini. Vremea deosebit de frumoasă, cu un soare puternic luminând, potenţând sărbătoarea, a îmbogăţit sufleteşte participanţii şi simbolistica Duminicii Floriilor.

Sfinţirea ramurilor de salcie

După procesiune, pe esplanada din faţa Catedralei, s-au făcut rugăciunile de sfinţire a ramurilor de salcie, mulţimea mare de credincioşi având fiecare ramuri de salcie în mâini, pe care să le ducă acasă şi să le păstreze peste tot anul, ca buni creştini.

Andrei Fărcaş,

redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”