Asculta acest articol
Desemnarea lui Dacian Cioloș de a forma un guvern a stârnit pe de o parte o surpriză de mari proporții, iar pe de altă parte un val de ironii și bășcălie.
USR este un partid cu un număr mare de parlamentari când este vorba să se asocieze la guvernare sau la o moțiune de cenzură, dar cu un număr mic de parlamentari când este vorba să adune în jurul lui alte partide pentru a forma și conduce un guvern.
Există opinia că președintele Iohannis l-a desemnat pe Dacian Cioloș cu formarea guvernului pentru a demonstra că USR este un partid prea mic pentru o responsabilitate atât de mare.
Ludovic Orban, afirmat deja ca un adversar al președintelui Iohannis, al lui Florin Cîțu și al echipei sale, a explicat cât se poate de tranșant că desemnarea lui Dacian Cioloș este o cacialma.
Scopul final fiind menținerea lui Florin Cîțu în fruntea guvernului, ar rezulta că președintele nu-și ia în serios atribuțiile. Astfel Ludovic Orban se profilează ca un viitor candidat nu numai la funcția de prim ministru, ci și de candidat prezidențial. Va deveni fostul președinte al PNL un partizan al suspendării din funcție a președintelui Iohannis?
Punând cap la cap lucrurile, atât din sfera politicului, cât și din punctul de vedere al eșecului vaccinării, al pregătirii pentru valul patru, se ajunge la acuzații extrem de grave la adresa guvernului Cîțu, și implicit a președintelui Iohannis.
Nu este exclus să auzim despre crime împotriva umanității. Cum se poate că unele țări să depășească criza pandemică, iar România să fie pe ultimul loc din lume la combaterea pandemiei?
Mergând la Cotroceni cu o propunere de prim ministru, în persoana lui Dacian Cioloș, USR a pus toate partidele într-o poziție incomodă. USR vrea să facă o majoritate cu PNL, dar și PNL vrea să intre USR la guvernare. Cele două partide nu se înțeleg din cauza unei persoane. Respectiva persoană, Florin Cîțu, este nodul gordian al acestei crize guvernamentale.
Practic nimeni nu vrea să guverneze cu nimeni.
Când doi se bat, al treilea câștigă. N-ar fi o mare surpriză ca din această bulibășeală a dreptei să iasă câștigător PSD. Marcel Ciolacu merge pe ideea organizării alegerilor anticipate, lucru imposibil, însă important este că transmite mesajul că dacă se organizează alegeri anticipate PSD va obține un rezultat mai bun decât la alegerile din decembrie 2020.
Nici PNL, nici USR nu sunt în poziția de a-și dori acum alegeri. Guvernarea lor, în parte datorită pandemiei, a fost dezastruoasă. Nimic nu-l îndreptățește pe Florin Cîțu să rămână în continuare prim ministru, chiar dacă USR ar accepta să reintre la guvernare.
Discutabilă rămâne și prestația lui Dacian Cioloș din perioada în care a fost prim ministru tehnocrat, susținut de PNL. Având o pondere parlamentară mică, cu zece procente sub PNL, evident că USR, în cazul în care, prin absurd, ar reuși să încropească o majoritate parlamentară, mai mult s-ar chinui decât ar guverna.
Pe de altă parte, calitatea unui guvern este dată de profesionalismul miniștrilor. O echipă bine aleasă, cu oameni serioși, cu prestigiu, ar face o treabă mai bună decât un guvern format din miniștri aleși pe criteriul prieteniei, sau și mai rău, al obedienței față de primul ministru.
În această prezumtivă construcție politică abia dacă îi găsești un rost președintelui. Klaus Iohannis a desemnat o persoană care s-a oferit singur, conștient că nu va putea aduna o majoritate care să voteze guvernul Cioloș. De aici impresia de cacialma, de neseriozitate, ba chiar de inconștiență.
Din ce unghi ai analiza situația, mereu te lovești de o întrebare: de ce din întregul PNL numai Florin Cîțu este preferat de președinte pentru funcția de prim ministru? Ca și în cazul pandemiei, aproape că ajungi să crezi într-o conspirație la nivel înalt.
Oricare ar fi adevărul despre jocurile politice, câteva lucruri sunt absolut sigure: pandemia atinge nivelul unei tragedii naționale, iar scumpirile ating cote care ne aruncă în rândul celor mai sărace țări din UE.
Mai rău de atât nu se poate.
