Asculta acest articolCum s-ar împărți lumea în tabere dacă nu ar exista partidele politice? Să presupunem că la alegeri ar participa numai independenți. Fără mașinăria de partid, fiecare candidat s-ar vedea obligat să se bazeze doar pe propriile lui forțe. S-ar strădui să–și prezinte propria lui viziune despre cum ar trebui să se dezvolte comunitatea pe care vrea să o conducă. Diferența fundamentală dintre o persoană și un partid constă în faptul că persoana trebuie să aibă viziune, în vreme ce partidele au programe.
Aici survine întrebarea: ce este mai important, viziunea sau programul? Fiecare cetățean poate da propriul său răspuns. Cert este însă că în istorie au rămas primarii care au avut viziune. Elaborarea unui program este o muncă de echipă.
Într-un program pot fi îndesate câte proiecte sau promisiuni vrei. Un candidat vizionar intuiește, simte înspre ce trebuie să se îndrepte localitatea respectivă. În primul rând trebuie să fie un om cult. În al doilea rând trebuie să aibă o atenție distributivă, astfel încât să vadă toate “cotloanele” comunității și să acorde egală atenție la tot ce mișcă în “parohia” lui.
Nu în ultimul rând un bun administrator, ceea ce este în ultimă instanță un primar, trebuie să aibă autoritate. Dar unde găsești asemenea persoană providențială? Și dacă ar exista, cine să-l ia de mână și să-l desemneze candidat? Partidele au propriul lor sistem de selecție.
Nu se poate spune că printre candidații existenți nu se află și oameni cu certe calități de buni gospodari. În funcție de cultura, pregătirea și forța cu care își impune ideile, un primar oferă o șansă de dezvoltare localității sau, dimpotrivă, taie toate șansele. Un om singur, deși ales de majoritatea locuitorilor, poate fi o catastrofă pentru comunitatea respectivă. Aduce mai multe pagube decât seceta, focul sau inundațiile.
După o catastrofă naturală lumea se reface, dar după un primar prost consecințele lipsei sale de viziune rămân decenii întregi. Dacă are idei, iar acestea sunt niște aiureli, comunitatea este scoasă din contextul general, național și internațional. Comuna, orașul, municipiul respectiv rămâne ca o ciudățenie.
Despre asta este vorba. Din această cauză părinții fondatori ai democrației au considerat că periodic, în general din patru în patru ani, trebuie să aibă loc alegeri. Alternanța la guvernare, fie ea națională sau locală, este o măsură de prevenție împotriva unui guvern catastrofal sau a unui edil local catastrofal.
Pentru a vedea ce poate un om, ce pot oferi partidele ca principale forțe conducătoare, este nevoie de dezbateri intense, aplicate pe realitate. Acesta este rostul campaniilor electorale. Dar, pentru a nu fi luate la rost, tot partidele au decis ca o campanie electorală să fie cât mai scurtă.
Pentru alegerile locale de anul acesta, campania oficială este de 30 de zile. Este scurtă tocmai pentru ca să nu poată fi luați la rost cei care au condus în ultimii patru ani. Noroc că există pre-campanie. Unele partide și unii candidați se sustrag, pe considerentul că nu este campanie. Este o lipsă de respect față de alegători.
