Asculta acest articolDacă politica este arta scoaterii din context, este cât se poate de greu de definit tot ce este legat de ea, derivă din ea. Să vedem ce nu este legat de ea. Economia? Economia este racordată la politică printr-un cordon ombilical mai trainic decât veșnicia care s-a născut la sat. Dar nu la satele acestea depopulate din zilele noastre.
Școala, adică Educația, sănătatea, adică ministerul Sănătății, autostrăzile, adică ministerul Transporturilor, și așa mai departe, sunt toate prelungiri ale politicii în corpul social al unei țări.
După această logică s-ar înțelege că tot ce mișcă este legat de politică, este o consecință a politicilor fiecărui guvern ca expresie a unei majorități parlamentare rezultate din alegeri politice.
Două entități, două “domenii”, nu vor să recunoască supremația politicului asupra lor: justiția și cultura. Justiția se vrea independentă, dar cere bani, și nu puțini, de la un guvern politic. Prin bunăvoința unui guvern acuzat că vrea să-și subordoneze justiția, de pildă procurorul general care se luptă pentru independența justiției va ieși la pensie cu vreo 5.000 de euro.
Cultura nu se vrea independentă, ca instituție. Oamenii de cultură se vor independenți, mai presus ca procurorii, numai că veniturile lor sunt comparabile cu cele ale oamenilor din justiție, ziși și “oamenii legii”.
Mergând pe o logică de felul acesta, indiferent ce vrei să demonstrezi, ajungi într-o înfundătură. Cum să compari Justiția cu Cultura? Cum zic politicienii, nu poți aduna mere cu pere, deși dacă vrei să faci rachiu cele două fructe sunt compatibile în același borhot.
Așadar, am rămas la cele două “domenii” care nu se lasă subordonate politic. Dar în vreme ce auzim zeci și zeci de scriitori, artiști, istorici, susținând în scris, la cafenele, pe stradă independența Justiției, nu ne este dat să auzim un singur procuror, un singur judecător susținând cauza culturii. Artistul plastic nu are un statut, produsul artistic nu este clar definit, iar scriitorul în cel mai bun caz este un fel de anexă la un aparat birocratic, care se umflă, se tot umflă fără să cuprindă și amărâta tagmă a artiștilor și scriitorilor.
Ce ar fi dacă magistrații, care protestează cu pancarte în mâini cerându-și drepturile, pe o scândurică ar scrie și SUS|INEM CULTURA?
Dar, așa cum spuneam la început, politica este arta scoaterii din context. Poate că și arta și literarura este arta scoaterii din context, adică din realitatea mare o bucată de realitate mică. Politicienii scot din context câteva cuvinte ale adversarilor pe baza cărora le demonstrează reaua credință, prostia, inepțiile.
Scoțând din context două domenii distincte, în acest caz Justiția și Cultura, ajungem la același rezultat: deși se vor independente cu aceeași ardoare, sunt incompatibile. Mai precis nu stau una în fața celeilalte pe picior de egalitate. Îl vedem la o sută de ani pe Mihai :ora protestând în stradă pentru independența Justiției, dar n-am auzit niciodată o asociație a magistraților pensionari militând pentru drepturile omului de cultură. Nu vorbim aici despre diferențele de pensii.
Ideea ar fi că societatea are componente care ar trebui puse în raport unele cu celelalte, să nu vorbim zi de zi, ceas de ceas, doar de problemele unora, ignorându-i pe ceilalți.
De pildă vorbim prea mult despre Liviu Dragnea, Klaus Iohannis, Augustin Lazăr, Laura Codruța Kovesi, Tudorel Toader. Ba și despre procurorul Portocală. Cine ne-a adus în situația aceasta? Politica.
