Asculta acest articol
La mijlocul săptămânii curente doi muzicieni cunoscuți, dr. Rudolf Fatyol și Mihaly Duffek, de mult timp colaboratori atăt în muzica de cameră, cât și în cariera didactică, au anunțat un recital din trei sonate de Mozart, în dublă reprezentație: la Castelul Karolyi din Carei și în sala Filarmonicii din Satu Mare.
Am ales să asistăm la acest eveniment muzical în ediția sa careiană. Din mai multe motive. În primul rând, cunoșteam de mai mult timp cât de bine poate suna muzica clasică în incinta Castelului, după o renovare care a ținut cont inclusiv de considerentele acustice, astfel încât sunetul instrumentelor are parte de un ambient care îl amplifică exemplar și îi evidențiază nuanțele. Apoi a contat și faptul că Rudolf Fatyol e născut la Carei. Nu în ultimul rând, am vrut să vedem la fața locului ce mai e nou în activitatea foarte harnicei Direcții pentru cultură și sport a Primăriei careiene, condusă de Bogdan Georgescu, care a transformat Careiul într-un pol cultural al regiunii, printr-o strategie pe termen mediu și lung și o inventivitate remarcabilă în crearea de evenimente.
Muzica de cameră, în cadrul nobil ce i se potrivește
Ascultând cele trei sonate pentru pian și vioară ale lui Mozart, toate în tonalitate majoră, elegante și ușor melancolice, sunetul plin al celor două instrumente și armonia lor cu locația ne-au reamintit faptul că muzica aceasta s-a născut în asemenea locuri. Pe vremea contelui Karolyi aproape toate castelele nobililor aveau săli de muzică și organizau concerte cu orchestre mici, cvartete sau duete.
Muzica de cameră și-a regăsit joi seară în holul înalt și primitor de la Carei spațiul nobil care i se potrivește, iar dialogul celor doi muzicieni a putut fi urmărit în cele mai bune condiții, căci holul Castelului permite mai multe aranjamente scenice. Despre echilibrul sonor asigurat de incintă pot depune mărturie cei ce au avut inspirația să asculte muzica cu ochii închiși, savurând fiecare notă fără stimuli suplimentari. De altfel, una din cele mai bune înregistrări realizate de orchestra sătmăreană de cameră “Consonantia” cu “Anotimpurile” lui Vivaldi a fost realizată recent tot la Carei.
Nu ne propunem aici să analizăm strict muzical prestația artiștilor. Vom spune doar că șirul părților gândite de Mozart a fost nu o dată întrerupt de aplauze spontane din public, că acesta a fost mult mai numeros decât se întâmplă de obicei la Satu Mare la recitaluri (deși locurile rezervate oaspeților de seamă au rămas dezolant de goale, excepția notabilă fiind primarul Kovacs) și actul cultural de bună calitate a fost cinstit cum se cuvine.
Fapt care dovedește că munca tenace a echipei conduse de Bogdan Georgescu a obișnuit publicul local cu întâlnirea nemijlocită cu artele, atrăgând de asemenea un număr important de turiști prin simbioza inspirată între frumusețea naturală a Parcului dendrologic, frumusețea arhitecturală a Castelului și frumusețea derivată din exprimarea creatoare a oamenilor de cultură.
La Carei cultura a devenit, în foarte multe privințe, un factor de dezvoltare, lucru care începe să fie recunoscut și privit cu oarecare invidie benignă de alte localități din județ, dând naștere unui soi de concurență dintre cele mai benefice. Dincolo de fluxul de turiști stimulat de asocierea pomenită mai sus, care aduce, evident, beneficii financiare orașului, cultura oferă, cum îi stă și bine, dezvoltare umană. Mai greu de cuantificat, dar cel puțin la fel de prețioasă. Un exemplu în acest sens este însuși Rudolf Fatyol, dar “fabrica de talente” careiană lucrează în continuare.
Sute de careieni se cultivă la cercurile Centrului Cultural
În biroul său pitit undeva printre coridoarele Castelului, Bogdan Georgescu e înconjurat de afișe ale faptelor de cultură la nașterea cărora el și oamenii lui au contribuit. Majoritatea evocă Primăvara Culturală Careiană, un festival întins pe trei săptămâni, pe aproape întreaga durată a lunii mai. Dar baza succesului se află în altă parte. Nu în festivaluri cu nume mari, ci în implicarea localnicilor în activități artistice.
Am făcut ochii mari când Bogdan ne-a spus că la Centrul Cultural în jur de 500 de oameni – nu numai copii sau tineri – sunt implicați în cercurile dedicate feluritelor arte. Și ele nu-s puține: folclor și dans românesc (coordonator Adrian Pașca), dans modern (Raluca Păvăluc), muzică ușoară (Szücs Jozsef), teatru în limba maghiară (Kiss Zita), teatru în limba română (Adrian Ștefănuți), dans popular german (Szücs Endre), dans maghiar (Csoka Boglarka), corul de copii Gingalo dirijat de Fazekas Erika, ansamblul de muzică veche Carmina Renascentia condus de Cheresteșiu Ildiko, cercul de poezie românească pe care-l coordonează același Adrian Ștefănuți. În plus, Asociația “Provinciart” și Cercul foto “Castellum” asigură și o activitate frumoasă în domeniul artelor plastice, iar sala de expoziții de la Castel e foarte bine amenajată. Mai merită pomeniți Fejszes Laszlo, administratorul Teatrului, și referentul tehnic Nagy Zsolt.
E firesc ca echipa de animatori culturali din Carei să înțeleagă valoarea mișcării de amatori, din moment ce ei înșiși s-au format în asemenea contexte, sub îndrumarea unor maeștri ca Peter Karacsony sau Dumitru Iederan. Din sutele de cursanți poate răsări un mare talent – ne gândim cu drag la Iulia Benze, care studiază acum actoria la nivel înalt – și chiar dacă nu se întâmplă asta cei ce iau contact direct cu arta devin mai bogați spiritual și, poate, oameni mai buni.
Parcul Castelului s-a îmbogățit și el cu panouri ce prezintă versuri ale unor mari poeți europeni – în limbile originale, cu steagul țării respective – și cu simpaticele “Cuiburi de cărți”, invitație la lectură, o idee superbă, deși tendința nefericită a trecătorilor de a trișa a făcut ca unele volume să dispară fără urmă. În curănd întregul teatru de operațiuni culturale va avea un “stat major” angajat, iar următorul mare eveniment va fi August Fest, în prima jumătate a lunii viitoare, când se anunță multe surprize.
Turiști din mai multe zone ale țării trec zilnic pe la Castel și au ce vedea, iar Careiul a devenit și un model de echilibru interetnic, lucru în sine demn de subliniat. Rămâne de văzut cum vor ști să clădească pe o temelie bine pusă.
Fii primul care comentează