La împlinirea a 104 ani de la eliberarea oraşului Satu Mare să păstrăm un moment de reculegere pentru fetiţa-martir Irina Pop, bătută, violată şi omorâtă de armata lui Bela Kun

Asculta acest articol

19 aprilie 1919 este o dată importantă în istoria oraşului Satu Mare, dar şi în istoria postbelică a Ungariei în care contele Karolyi a semnat pacea în urma înfrângerii Austro-Ungariei şi a declarat Revoluţia Crizantemelor, urmată de Revoluţia bolşevică. Data de 19 aprilie 1919 coincide cu intrarea armatei române pe teritoriul Ungariei care deja adoptase denumirea de Republica Sovietică Ungaria. Aşadar, fără armata română, Ungaria ar fi devenit parte a URSS.

Datorită unor conjuncturi politice, pentru a nu ofensa populaţia maghiară din judeţul Satu Mare, acestui eveniment nu i se acordă o importanţă mare. În sensul că ar trebui organizate sesiuni de comunicări, simpozioane, dezbateri publice.

Anul acesta singura instituţie care marchează această dată este Instituţia Prefectului din judeţul Satu Mare.
Câteva zile mai târziu, săptămâna viitoare, organizează şi Muzeul Judeţean Satu Mare o manifestare dedicată acestui eveniment, în curtea Muzeului de Artă.

Printre manifestările care au readus în actualitate momentele de acum mai bine de o sută de ani, se numără publicarea în Informaţia de Duminică din aprilie 2018 a cuvântării primarului Augustin Ferenţiu care a întâmpinat armata română la intrarea în oraş. Acel text a fost recuperat din arhivele statului, fondul Aurel Popp de către Adriana Zaharia.

Eliberarea ultimelor localităţi de graniţă, din partea de nord-vest a României, nu a fost un simplu exerciţiu. S-au dat lupte grele, dar mai ales s-au comis atrocităţi.

Un caz despre care a scris pe larg presa vremii este al fetiţei Irina Pop, care locuia cu familia la Csenger, dar avea rude în Seini. Bănuită că transmitea date despre mişcările de trupe ungare, a fost prinsă de armata de strânsură a lui Bela Kun, bătută, violată şi omorâtă. Iată un erou necunoscut, o fetiţă martiră care merită amintită măcar o dată pe an, la 19 aprilie.

Anton Davidescu, directorul ziarului Satu Mare, despre tragedia fetiţei Irina Pop

Despre teribilele zile ale lunii martie şi aprilie 1919, despre tristul caz al Irinei Pop scrie Anton Davidescu, directorul ziarului Satu Mare. “Sătmarul, cu întregul ţinut al Codrului, era câmpul de bătaie. Armatele, formate din secui, făceau victime. Învăţători şi preoţi, simplii ţărani, erau târâţi în închisorile din interiorul Ungariei. Cei care se opuneau erau trecuţi prin sabie. Nu vom mai aminti nume. Ele sunt trecute în cartea de aur a neamului.

Este cunoscută trista poveste a fetiţei Irina Pop din Csenger. Rămasă orfană a fost trimisă la o rudă a ei din Seini.  Făcea însă pe curierul între cei de pe ambele laturi ale frontului de bătaie. Prinsă cu un bilet către ofiţerul ardelean Silviu, voluntar într-un regiment de artilerie românesc, a fost ucisă cu lovituri de baionetă, după ce întâi a fost batjocorită de soldaţi.” 

Indiferent de partea cui sunt victimele, istoria trebuie să marcheze astfel de momente pentru ca tragediile să nu se mai repete.
Aşadar, măcar anul aceasta, la împlinirea a 104 ani de la eliberarea oraşului Satu Mare să păstrăm un moment de reculegere pentru fetiţa-martir Irina Pop.