SĂRBĂTOAREA PAȘTELUI

La țară, coșurile cu bucate se sfințesc în dimineața de Paști

Asculta acest articol

În România, sărbătoarea Paștelui urmează datele setate de Creștinismul Ortodox, care sunt diferite de datele observate de alte confesiuni religioase ale credinței creștine. De exemplu, Paștele Catolic din anul 2024 s-a sărbători pe data de 31 martie, pe când Paștele Ortodox s-a celebrat pe 5 mai. Spre deosebire de alte religii, la evrei, Paştele semnifică eliberarea din robia egipteană. Aşa cum se remarcă, spre deosebire de alte sărbători religioase, este o aşa numită sărbătoare care se mută. În fiecare an are altă dată la care este marcată Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. În România, Paștele este un prilej minunat de bucurie și de fraternizare. Se poate spune că Paștele este mai important decât Crăciunul, deoarece a fost cel mai mare miracol înfăptuit vreodată de Iisus Hristos. Sărbătoarea oficială de Paște în România durează de obicei în jur de patru zile, din Vinerea Mare, când Iisus a fost răstignit pe cruce, și până luni – toate aceste zile fiind nelucrătoare. Ca în cazul altor sărbători, în România sunt practicate diverse tradiții pentru Învierea Mântuitorului.

Cu prilejul marcării acestui eveniment deosebit din existenţa omenirii, în funcţie de zona georgrafică, inclusiv la noi în judeţ, modalităţile de a sărbătorii se aseamănă, dar în egală măsură există şi obiceiuri specifice.
Dacă în cazul creştinilor ortodocşi, sâmbătă spre duminică noaptea, bătăile de toacă auzite începând din vinerea marea, se aud alături de dangătul de clopot la miez de noapte, invitând creştinii la slujba de înviere, în majoritatea localităţilor judeţului, indiferent că am vorbi despre o parohia dintr-un sat, numită filie, sau despre cea dintr-o localitate mai mare, la auzul clopotului, numeroşi locuitori se îndreaptă spre a participa la ceremonialul religios oficiat de preoţi sub numele de Slujba de Înviere.

Aşa s-a întâmplat şi în comuna Apa, acolo unde, la miez de noapte sute de creştini ortodocşi s-au îndreptat spre biserica din centrul de comună, acolo unde preot ortodox este de aproape 20 de ani, Daniel Gros. La îndemnul clopotelor şi a sunetului de toacă, enoriaşi de toate vârstele, fără a putea face o departajare riguroasă, au participat la serviciul religios, chiar dacă adresa de domiciliul era sau este alta. Aminitirile copilăriei mai persist. La plecarea de la biserică, participanţii au primit “paştile”, demers care se pare că a redus numărul localinicilor care participă în dimineaţa zilei de duminică, la sfinţitul bucatelor tradiţionale consumate de Paşte.
Cu toate acestea, În Ziua de Paşte, Biserica ortodoxă din centrul comunei Apa a fost plină, dar şi curtea bisericii, acolo unde au fost depuse coşurile cu bucate, tot mai mici în ultimii ani şi mai puţine. Se pare că modernismul se impune şi în această comunitate. Numărul relativ mare al participanţilor la serviciul religios oficiat în dimineaţa Zilei de Paşte, a fost confirmat inclusiv de numărul mare de autoturisme, unele venite chiar şi din alte judeţe, parcate în vecinătatea bisericii ortodoxe. Coşurile cu bunătăţi tradiţionale s-au dovedit tot mai mici în ultimii ani. Explicaţia ar putea avea motive de ordin financiar, dar nu numai. Este totuşi bine că locul unor produse lipsă sunt luate în o serie de coşuri tot mai mici, de ouăle şi figurinele de ciocolată pe care le duc copiii la sfinţit. Fie şi în acest mod, tradiţia este dusă mai departe.
Dacă aşa cum remercam în cele de mai sus, sfinţirea bucatelor este urmată de deplasarea enoriaşilor la casele lor pentru a servi masa în familie, în alte localităţi se mai păstrează peste veacuri unele obiceiuri, iar altele se pierd, din păcate.

Obiceiuri de Paşte, pe cale de a se pierde

Cu zeci de ani în urmă, în comuna Apa, dar şi în alte aşezări ale judeţului, servitul mesei de sărbătoare era urmat de ieşirea între prieteni pentru a ciocni ouăle vopsite în cele mai diverse culori. Tot pe atunci, copiii se distrau pe seama spargerii ouălor cu monede de 50 de bani şi chiar de un leu, pe atunci.
Aceste obiceiuri sunt pe cale de dispariţie, motivele ar putea fi diverse.
Tot pe cale de dispariţie este şi fuga cu coşurile de Paşte, unul dintre obiceiurile care, până să n-apuce oamenii să muncească în străinătate, era respectat cu sfinţenie în comuna Turţ. Duminica dimineaţa, în prima zi de Paşte, când mergeau la slujba de la biserică, sătenii duceau cu ei coşurile pline cu bunătăţile tradiţionale: şuncă, miel, ouă roşii şi cozonaci.

La sfârşitul slujbei religioase, după ce preotul sfinţea bucatele, începea distracţia. Fiecare bărbat încearcă să ajungă primul la coşul cu bunătăţi al familiei, iar apoi o lua la fugă spre casă. În prezent, chiar dacă sătenii îşi amintesc de acest ritual, obiceiul şi-a pierdut din consecvenţa cu care era respectat. Dacă în urmă cu mai bine de o lună de zile, cu prilejul Paştelui Romaco-Catolic şi Reformat, consemnam pierderea treptată a obiceiului de a se merge al stropit, şi cu acest prilej menţionăm faptul că, de această dată am urmărit momentele în Satu Mare, prea puţine persoane copii, tineri sau adulţi au ieşit să-şi viziteze rudeniile şi prietenii, sub pretextul stropitului de Paşte.