Asculta acest articolA intrat deja în mentalul colectiv ideea că sistemul financiar-contabil din România a fost preluat după modelul francez.
Specialiștii spun că este destul de alambicat, dar și prea permisibil pentru evazioniști.
În epoca modernizării României modelul francez a fost urmat, copiat, admirat.
Cultura română, datorită limbii, a găsit în cultura franceză modelul ideal cu care a încercat zeci de ani să se sincronizeze.
La fel și modernizarea armatei române ar fi întârziat decenii fără aportul strategilor, tehnicienilor francezi.
Totodată Franța a primit cu brațele deschise scriitorii, artiștii români, care naturalizați, au devenit valori ale culturii universale. Constantin Brâncuși, Eugen Ionescu, George Enescu, ca să dăm doar numele a trei titani, dacă ar fi rămas în țară cu siguranță altul ar fi fost destinul lor, traiectoria lor culturală.
Cu timpul modelul francez a fost înlocuit de modelul anglo-american, dar românii au rămas cu nostalgia legăturii cu Franța.
Dar nu despre acest tip de model universal valabil dorim să vorbim acum, ci despre un model conjunctural. Este vorba despre măsurile pe care le-a anunțat președintele Emmanuel Macron pentru limitarea răspândirii coronavirusului.
Este suficient să amintim trei măsuri pentru a vedea diferența. Franța intră în carantină națională. Circulația persoanelor este interzisă după ora 19. :colile sunt închise trei săptămâni.
Prima întrebare este dacă vor avea loc proteste așa cum sunt cele din România? Franța are o adevărată tradiție a protestelor. De fapt, Franța a inventat revoluțiile care schimbă sistemul. Mișcările studențești din 1968 au rămas în istorie. “Vestele galbene” au îngrozit Europa.
Dacă francezii vor înțelege că nu se poate scăpa de pandemie fără măsuri dure, înseamnă că modelul francez trebuie aplicat și în România. Are guvernul Cîțu voința politică și curajul de a face ordine în spațiul public? Alegerile următoare fiind abia peste trei ani nu ar trebui să se pună problema unui risc major din punct de vedere electoral.
Situația în Franța este diferită. Anul viitor, în 2022, au loc alegeri prezidențiale. Încă de la începutul pandemiei, odată cu restricțiile, analiștii politici avertizau că lidera opoziției, Marine Le Pen are șanse să câștige alegerile prezidențiale.
Așadar, Emmanuel Macron instituind carantina, introducând restricții atât de dure, riscă să-și piardă capitalul electoral. Și totuși nu a ezitat să introducă restricții atât de dure.
Cum va proceda poliția franceză în situația în care radicalii lui Marine Le Pen vor ieși în stradă?
Și dacă vor avea loc proteste și dacă francezii nu vor protesta împotriva carantinării și restricțiilor dure, guvernanții români trebuie să fie atenți și să învețe ceva din lecția franceză.
Lipsa de reacție față de protestatari încurajează organizatorii care nu vor ezita să cheme oamenii în stradă în fiecare zi.
Dacă au putut protesta patru, cinci zile la rând de ce să nu-și continuie maratonul? Ca în cazul oricărei revolte, apar lideri noi. În trei zile au apărut celebrități, figuri publice noi, care în condiții normale nu reprezintă nimic. Guvernul îngăduitor nu dă semne că vrea să iasă din letargie.
Curioasă este și atitudinea președintelui Iohannis. Oare nu consideră periculoase protestele la care participă un număr tot mai mare de persoane? Un ministru a fost somat să meargă să plătească amenda pentru că a stat în pădure fără mască. Altul, fără mască, s-a întâlnit pe holul Parlamentului cu o persoană cu mască. :i pe acela l-a trimis primul ministru Cîțu să-și plătească amenda. Dar miile de persoane ieșite în stradă, care încalcă toate restricțiile, nu sunt sancționate. Sunt amendați doar organizatorii. Guvernul parcă se conduce după regula lui Moțoc: “infractori, dar mulți.”
