Asculta acest articolDate fiind relațiile tot mai tensionate dintre PSD și PNL “abordarea deschisă” a președintelui PSD sună ca o declarație de război. Nu împotriva întregului PNL, ci doar la adresa lui Nicolae Ciucă.
Generalul a reușit să-i scoată din sărite pe partenerii din PSD cu panourile prin care își promovează cartea “Un ostaș în slujba țării.” Este un slogan electoral mascat. Nimeni nu-și promovează o carte prin mii de panouri așezate pe marginea drumurilor.
Este cât se poate de clar că Nicolae Ciucă își dorește să candideze la președinția României, își dorește să ocupe cea mai înaltă funcție în stat.
Are profilul unui președinte? Nu seamănă cu Traian Băsescu, nici cu Klaus Iohannis, dar acesta este o calitate nu un dezavantaj. Dacă Nicolae Ciucă va rămâne la fel de impasibil la fel de greu de urnit, va fi exact președintele de care are nevoie România.
Cu cât președintele intervine mai rar în viața politică, nu se amestecă în treburile guvernului, cu atât țara poate fi mai bine guvernată.
Președintele este un arbitru care nu respectă regulile. Indiferent de rezultatele la alegerile parlamentare președintele poate desemna cu formarea guvernului pe cine dorește. Dacă mai știe trage și sfori cum făcea Traian Băsescu, iese guvernul pe care și-l dorește.
A rămas în folclorul politic neinspirata zicere a președintelui Klaus Iohannis “Vreau guvernul meu.” Indiferent de înțelegerile de dinaintea alegerilor, viitorul președinte poate spune în orice moment “Vreau guvernul meu.”
Una dintre primele înțelegeri dintre PNL și PSD tandemul convenit era Ciucă – președinte, Ciolacu – prim ministru.
Cine rupe înțelegerea? Probabil ambele părți. PSD se teme că odată ajuns președinte Nicolae Ciucă nu va desemna cu formarea guvernului un om de la PSD, în speță Marcel Ciolacu.
Problema este că și PNL se teme că dacă ajunge președinte candidatul PSD acesta nu va desemna un prim ministru de la PNL.
Neîncrederea este din partea ambelor părți. Liberalii nu au încredere în social democrați, iar social democrații nu au încredere în liberali.
Cum să împarți beneficiile și responsabilitățile unei guvernări între două partide care se dușmănesc?
La un moment dat se spunea că Ciucă și Ciolacu sunt cei mai buni prieteni. Nu se putea face trimitere la Stan și Bran pentru că niciunul nu este subțirel.
Oare ei nu se înțeleg sau oamenii din jurul lor bagă zâzania între ei? Regula generală este ca un grup restrâns dintr-un partid să susțină un candidat prezidențial care ajuns președinte să poată fi manevrat de ei.
Ideal pentru micul grup care conduce un partid este să aibă un președinte de paie. Nu este exclus ca susținătorii înfocați ai lui Nicolae Ciucă să vadă în el un tip blajin, bonom, care se va lăsa mânuit de ei mulțumindu-se doar cu anexele funcției.
Desemnarea unui candidat prezidențial este un fel de loterie. Comportamentul celui care ajunge președinte, de asemenea, este imprevizibil. Cel mai blând șef de stat s poate transform într-un dictator. Câteva modificări legislative îi pot conferi unui șef de instituție prerogative care îl înscriu în rândul zbirilor.
După acest război mediatic izbucnit între cele mai mari partide din țară, oare mai există un minim respect reciproc între Ciolacu și Ciucă? Dacă nu mai există nicio fărâmă de respect toată frământarea dintre liberali și social democrați este pierdere de vreme.
Fii primul care comentează