Asculta acest articolMarți, 16 aprilie începe novena Sfântului Anton. Timp de 9 săptămâni, credincioșii parohiei, precum și enoriașii altor biserici ai cultului din oraș, în fiecare zi de marți participă la slujbele și meditațiile novenei, pregătindu-se astfel pentru marea sărbătoare. De fiecare dată, de la ora 9 participanții au posibilitatea de a se spovedi, iar la ora 10 începe Sfânta Liturghie. La pregătirea spirituală pentru hram toți credincioșii sunt așteptați cu mult drag.
Sfântul Anton de Padova a primit la botez numele de Ferdinand; el nu este de loc din Padova – Italia, ci s-a născut la Lisabona – Portugalia, probabil în ziua de 15 august a anului 1195. Lăsarea în uitare a numelui de botez şi a locului de naştere este motivată de schimbările mari intervenite în viaţa lui. La vârsta de 15 ani este trimis în colegiul canonicilor augustinieni din Coimbra; aici îşi însuşeşte o cunoaştere profundă a Sfintei Scripturi.
În tinereţe, Anton dorise un alt fel de viaţă. Pe când era încă la Coimbra, au fost aduse din Maroc trupurile celor dintâi misionari franciscani martirizaţi. Când procesiunea solemnă a trecut prin faţa colegiului, tânărul Anton simte o dorinţă imensă de a deveni şi el martir. Pentru atingerea acestui scop se gândeşte că cea mai scurtă cale ar fi să devină şi el franciscan şi să fie trimis în ţările necreştine. Cu toată împotrivirea profesorilor şi a familiei, Ferdinand cere şi primeşte haina franciscană, schimbându-şi numele în Anton. Se alătură primului grup de misionari care se îndreptau spre Maroc şi, fericit, pleacă în Africa. Aici însă, boala sa se agravează şi conducătorul grupului de misionari îi porunceşte să se reîntoarcă în Portugalia. O furtună violentă îndreaptă corabia spre Sicilia şi fratele Anton este primit în mănăstirea franciscană din Messina. Este repartizat la o mănăstire din provincia Romagna, unde, la o ceremonie la care nu s-a prezentat preotul desemnat să ţină predica, Anton este rugat să încerce a face el ceva: superiorul se gândea că în caz de nereuşită nimeni nu va fi surprins. Anton se reculege, face o mică rugăciune şi începe. Numai după câteva minute şi-au dat seama că în mijlocul lor aveau un tezaur de ştiinţă, talent, credinţă şi zel.
Ajunge la Padova, unde predicile sale sunt urmărite de mii de pelerini. În ziua de 13 iunie, Anton se afla la mănăstirea Camposanpietro, din afara oraşului; simţindu-se rău, a cerut să fie adus în Padova. Aşezat pe un car cu fân este transportat cu deosebită atenţie, dar, ajunşi la Arcela, o altă mănăstire, la 1 km de oraş, Anton îi roagă să oprească, mai priveşte o dată oraşul, îl binecuvântează iar, şi închide ochii.
Peste câteva momente, copiii alergau pe străzile oraşului vestind că: „A murit Sfântul! A murit Sfântul!». Clopotele tuturor bisericilor din oraş au răsunat deodată. Legenda spune că, în aceleaşi momente, şi clopotele din Lisabona, fără a fi trase de cineva, au început să sune. Abia după un an de zile, în sărbătoarea Rusaliilor 1232 «Sfântul» este ridicat la cinstea altarelor.
CITEȘTE ȘI:
Mesajul de Paști al episcopului romano-catolic de Satu Mare, PS Eugen Schönberger
Fii primul care comentează