Asculta acest articolS-au produs câteva întâmplări extrem de controversate în ultimele cîteva zile. Compania Cupru Min s-a dat pe te miri ce, după o evaluare de toată jena.
Ministrul Borbely a demisionat, din cauza unor acuzaţii de corupţie. Mihai Răzvan Ungureanu şi-a asumat interimatul la Ministerul Mediului şi Pădurilor, scrie financiarul.ro.
Cupru Min a fost vândută taman când începuse să fie rentabilă, căci a înregistrat profituri evidente în ultimii doi ani, deşi funcţionează cu doar 25% din capacitate. Firma s-a dat cu 200 de milioane de euro, deşi are un patrimoniu mult mai mare.
Deţinătoarea firmei care a făcut evaluarea, Lidia Cândea, arată că nu a inclus şi minereul, care este al statului şi pentru care acesta percepe redevenţe. Tot ea arată că firma Cupru Min are doar o licenţă de exploatare care este valabilă până în 2019.
Evaluatoarea uită totuşi să spună ceva: pe lângă licenţa de exploatare, Cupru Min mai are şi toate acordurile de mediu necesare.
De asemenea, doamna cu pricina omite să spună că licenţa de exploatare în sine este un capital greu, pe care desigur că nu l-a inclus în evaluare, căci nu se vinde numai firma, cu ciuveiele şi paporniţele sale, ci o societate specializată, care are obiectul muncii, mijloacele de producţie, locaţia strategică şi accesul asigurat la resurse, lucru care cântăreşte foarte greu. Degeaba vinzi o balastieră, cu toate echipamentele necesare şi angajaţi, dacă se află la şes şi nu are dreptul legal de a exploata nici un mineral.
Un alt lucru pe care nu l-a spus doamna Cândea este faptul că aceeaşi societate, Cupru Min, mai are şi unde să vândă minereul extras, contrar afirmaţiei primului ministru, pentru că e limpede ca bună ziua că altfel nu mai înregistra un profit în ultimii doi ani.
Acum în loc de profit, statul va încasa doar o redevenţă de 4% şi nişte impozite, dar nu prea mulţi bani, ca să nu descurajeze “investitorul strategic”.
Pe fundalul acestei furtuni mediatice, e extrem, extrem de interesant ce se întâmplă la Ministerul Mediului şi Pădurilor, de unde Laszlo Borbely şi-a dat demisia, după implicarea sa într-un scandal de corupţie de toată frumuseţea.
Dar mai ales după ce acesta a făcut unele afirmaţii ce puteau pune sub semnul întrebării speranţele celor ce trag de exploatarea de la Roşia Montană şi chiar cele ale Chevron, cu gazele de şist.
O fi fost “trompeta” prea mare sau “cota de participare” ceea ce a deranjat cu adevărat? Căci altfel, iată, şi premierului i se pot imputa multe chestiuni de integritate, cu soţia lui cea incredibil de favorizată de OMV-Petrom, ceea ce nu se întâmplă totuşi în realitate.
De altfel, ca părere subiectivă, atât cât am apucat să-l văd pe acest premier pe la jurnalele de ştiri, am reuşit a observa că e un tip extrem de crispat, are un tip de vorbire cu fălcile încleştate, cuvintele-i ies scrâşnite şi, cumva, iuţi, iar ochişorii aceia micşoraţi şi mai tare de ochelarii de vedere n-au astâmpăr.
Ungureanu nu e omul care să te privească senin în ochi şi să-ţi spună verde în faţă că de unde e nici Dumnezeu nu cere. Nu. E omul care îţi evită privirea, încercând să te impresioneze din sacadarea frazelor şi accentuarea de multe ori inutilă a cuvintelor, chiar când exprimă truisme.
Ca să nu mai spun de acea nefericită formulare despre arta moralităţii la politicieni, care m-a făcut să mă întreb dacă acest om are vreo legătură cu realitatea înconjurătoare.
Percepţia mea, confirmată de bâlbâielile domnului Ungureanu pe tema privatizării Cupru Min, este că premierul nu spune întotdeauna adevărul sau o face trunchiat, lăsând loc de omisiuni cu tâlc.
Ei bine, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns că a fost catapultat în postura de prim ministru, tocmai domnia sa şi-a asumat interimatul ca ministru al Mediului şi Pădurilor, ceea îmi dă fiori pe şira spinării.
Pentru mine, ca sceptic în privinţa evoluţiei lui MRU în calitate de şef al Executivului, acest lucru e o soluţie de rău augur şi chiar mă aştept la importante mişcări de culise în perioada interimatului său. Pe de o parte referitor la mediu, pe de altă parte la “gospodăritul” României în general.
Ceva din atitudinea domniei sale mă face să cred că ne vom lovi de aceeaşi mentalitate a privatizării a puţinului ce a rămas statului român de dragul privatizării, de conceptul privatizării pe un dolar şi iar mă gândesc la cele şaptesprezece nave noi-nouţe aparţinând Navrom, vândute cu UN DOLAR BUCATA! I-a nenorocit, practic, statul român pe bieţii armatori privaţi! Şi mă crispez şi eu de neplăcere când mă gândesc la viitor.
Fii primul care comentează