
Pe 18 februarie 1564, lumea artei a suferit o pierdere imensă odată cu trecerea în neființă a lui Michelangelo Buonarroti, în Roma. Născut pe 6 martie 1475 în Caprese, Arezzo, Michelangelo a fost o figură emblematică a Renașterii, personificând idealul de universalitate prin lucrările sale în sculptură, pictură, arhitectură și poezie.

Michelangelo, alături de Leonardo da Vinci, a marcat apogeul Renașterii Italiene, fiind un artist de o versatilitate rar întâlnită. Lucrările sale au traversat diverse forme de artă, de la desen la sculptură, de la arhitectură la poezie, fiecare lucrare reflectând geniul său incontestabil și viziunea sa profundă asupra frumuseții și umanității.

Opera sa poetică, deși poate mai puțin cunoscută decât capodoperele sale vizuale, rămâne o mărturie a profunzimii emoționale și a sensibilității artistului. Sonetul 105, tradus de C. D. Zeletin și publicat în volumul “Poezii” de la Editura Minerva în 1986, reflectă această latură sensibilă a lui Michelangelo, explorând teme precum iubirea, frumusețea eternă versus cea efemeră, și armonia sufletească.


Michelangelo Buonarroti nu a fost doar un artist, ci un vizionar care a influențat profund arta și cultura, lăsând o moștenire care continuă să inspire și astăzi. Moartea sa nu a însemnat sfârșitul influenței sale; prin lucrările sale, Michelangelo continuă să trăiască, să învețe și să inspire generații de artiști, critici și iubitori de artă din întreaga lume.

Fii primul care comentează