Asculta acest articolAcest rol și-l asumă partidele când inițiază alianțe între ele. Stabilitatea și siguranța unor parteneriate este condiționată de încredere. Asta lipsește. Exact acest element al ecuației este pus în discuție în disputa dintre PNL și PSD în problema migrației primarilor.
Luând exemplul parteneriatului gândit pe termen lung dintre PNL și PSD, pe vreo trei mandate, putem foarte ușor observa că neîncrederea este reciprocă. Politicienii de regulă pun multă pasiune în ceea ce fac. Chiar mai multă decât ar fi nevoie. În acest moment al relațiilor bilaterale dintre liberali și social-democrați subiectul fierbinte care îi dezbină este migrația primarilor de la un partid la altul.
Dacă schimbul ar fi echitabil, ca în cazul schimburilor de prizonieri de război dintre Rusia și Ucraina, în sensul că dacă zece primari trec de la PNL la PSD în mod corect, reciproc avantajos, ar trebui ca tot zece primari să treacă de la PSD la PNL. Nu se întâmplă așa. Conducerea PNL în loc să acuze conducerea PSD ar trebui să-și pună întrebarea de ce migrația este doar într-un sens, dinspre PNL spre PSD?
Prin comparație, știm de ce migrația este dinspre zonele instabile, războaie, dictaturi, mișcări sociale, sărăcie spre zone sigure din Occident. Migranții părăsesc țările sărace, deseori cuprinse de războaie civile, pentru a se stabili în țări bogate, în care securitatea fizică și economică simt că le este asigurată. În mod particular, de ce migranții nu se opresc în România îi pleacă spre Germania? Știm cu toții de ce.
Asta să fie situația și în cazul primarilor PNL care pleacă la PSD? A devenit PNL un partid nesigur? În același timp, oare primarii liberali migratori nu primesc imboldul de a schimba partidul din partea propriilor alegători? Dacă PNL ar fi avut grijă să-și conserve propriul electorat, constituit conform doctrinei sale din clasa de mijloc, nu s-ar confrunta acum în pragul alegerilor cu această problemă.
Se spune că la locale se votează omul nu partidul. Este fals. Un primar, oricât ar fi el de bun, dacă ar decide să candideze ca independent, ar pierde sută la sută alegerile. Partidul este vehiculul care-l împinge pe candidat spre victorie. PSD, la fel ca UDMR, s-a dovedit în timp a fi o mașinărie electorală. Simple fasonuri, struțuri, cum s-ar zice în Țara Oașului, doctrinele în sine, ideologiile, nu aduc voturi. Nici omul, primarul, în această analiză, nu acumulează voturi în cazul în care ar candida ca independent.
Câți dintre primarii UDMR, PSD și PNL și-ar reînnoi mandatele dacă ar candida ca independenți? Unu la mie. Dacă primarul X sau Y acum la PSD sau la UDMR ar candida pe listele Alianței Dreapta Unită sau AUR ar ieși pe primul loc la alegerile locale din 9 iunie? Slabe speranțe.
Câte voturi ar obține Adrian Cozma pe persoană fizică dacă va candida la președinția consiliului județean Satu Mare înafara PNL? Asta înseamnă că în primul rând și la locale la fel ca la parlamentare și europarlamentare, întâi se votează partidul, apoi omul.
Punem următoarele întrebări concrete: dacă Eugen Kovács, actualul primar din Carei, ar candida pe listele PSD, iar UDMR și-ar desemna un candidat propriu ar mai fi ales cu 60%? Nu. Ar pierde cel de-al șaselea mandat și dacă va candida ca independent, pentru că a părăsit rampa de lansare numită UDMR care își va desemna propriul candidat la primăria Carei.
Dacă primarul PNL din Ardud, Ovidiu Duma, ar candida pe listele Alianța Dreapta Unită sau AUR ar mai câștiga alegerile? Nu. Dacă primarul Kereskenyi Gabor, în ciuda realizărilor din mandatele sale, ar candida pe listele Partidului Civic Maghiar, iar UDMR ar avea un candidat propriu, care candidat ar obține mai multe voturi? Evident candidatul UDMR. Formațiunile politice sunt cele care scot în evidență calitățile unui om devenit primar.
Nu omul sfințește locul, ci locul scoate în evidență calitățile unei persoane. Să fie clar: scaunul de primar nu îl câștigă omul, ci partidul. Partidul din care face parte un candidat este mai important decât omul care este desemnat să reprezinte un anumit partid în alegeri și astfel devine primar, consilier local, parlamentar.
Așa apare normalitatea într-o lume anormală. Așa funcționează “corectitudinea politică”, “political corectness”. Totuși, până la urmă “corectitudinea politică” a aruncat lumea în haosul de acum. Pentru a reuși în alegeri, partidele politice trebuie să aibă structuri militarizate, în care să primeze disciplina și ordinea, în care să fie respectate cu strictețe ierarhiile, altfel formațiunile politice se transformă în șezători sau cenacluri literare.
Gabriela Firea se zbate să devină candidatul PSD la primăria generală a Capitalei tocmai pentru că independenta Gabriela Firea este un candidat fără absolut nicio șansă. Partidele sunt garantele democrației, nu indivizii izolați. Fără partidul AUR în spate George Simion este un zero.
În ciuda sondajelor care îl plasează pe primul loc, ca încredere și intenție de vot, Mircea Geoană fără PSD, din poziția de candidat la președinție, nu ar face altceva decât să ciupească niște voturi de la ceilalți candidați, în special de la candidatul PSD. Și astfel prezidențiabilul social democraților, să zicem Marcel Ciolacu, ar risca să nu intre în turul doi.
Primarii actuali știu foarte bine că partidele îi propulsează în poziția de candidați favoriți. De aceea, la nivel de țară, sute de primari PNL vor să candideze pe listele PSD. Vrei să traversezi oceanul într-un vapor sau într-o corabie cu pânze? Despre asta este vorba. O parte dintre primarii PNL simt că PSD este un vehicul mai performant, simt că partidul lui Ciolacu va rămâne la guvernare după alegerile parlamentare de anul acesta.
Conducerea PNL ar trebui să se întrebe de ce se confruntă cu migrația propriilor primari spre listele PSD, nu să spună că Marcel Ciolacu este de vină pentru că îi primește pe transfugi. Despre vechii greci, care au inventat democrația, dar și retorica, se spunea că dacă un grec își surprindea nevasta cu un alt bărbat în pat era convins că patul este de vină și își distrugea patul.
Citește și:
Fii primul care comentează