Asculta acest articolAtacat din zona dinspre care se aștepta cel mai puțin, Klaus Iohannis rămâne impasibil la critici. Presa germană, în două publicații prestigioase, îl acuză pe președintele României de inacțiune. Concluzia ziaristului este necruțătoare: este un șef de stat diletant. Își susține afirmațiile oferind câteva exemple. Președintele nu comunică sau comunică lapidar, pe Facebook ca și când ar fi o fată de liceu. Faza pe Facebook ar fi trebuit demult depășită.
A fost un moft în perioada campaniei prezidențiale, însă o rețea de socializare nu este altceva decât o simplă distracție pentru diletanți, pentru oameni care preferă să se prostească sau să se plictisească împreună. Pentru un șef de stat este ca și când regele Carol și-ar fi scris mesajele către țară pe caiete de amintiri luate din sertarul unei fete de pension.
De pildă după toată tevatura cu declararea neconstituțională a interceptării convorbirilor telefonice de către SRI, după ședinta CSAT, președintele a postat șapte rânduri și jumătate pe Facebook. Care nu spun nimic, fiind simple platitudini.
I se reproșează, pe bună dreptate, lipsa de implicare. Lasă fiecare instituție subordonată, chiar dacă numai simbolic, să facă ce vrea. Astfel se ajunge fie la aberații, fie la acumularea de supraputere neconstituțională. Populația, dornică de informare, a ajuns să aștepte cu mai mare interes punctele de vedere ale fostului președinte în probleme de politică internă și externă. Traian Băsescu este mai aplicat pe realitate decât președintele în exercițiu.
Nu are inițiative care să impulsioneze guvernul. I se reproșează, de presa germană, că are o echipă slabă. Dar el, ca orice politician, a ales să-i răsplătească pe cei care au lucrat cu el în campania electorală. Procedând în felul acesta, nu se diferențiază de restul liderilor politici cărora li se reproșează că răsplătesc cu funcții lipitorii de afișe. Nu așa se conduce o țară. Provenit dintr-o minoritate națională, mizând pe faptul că este german, populația a investit multă speranță în acest președinte. O spune presa străină.
În aceste condiții mai poate fi președintele Iohannis un model? Din ce a făcut până acum după modul în care a reacționat la provocări, nu poate fi un model demn de urmat. Ce s-ar întâmpla dacă întreaga clasă politică ar reacționa cu încetinitorul, ca președintele? Dacă toate instituțiile ar comunica în genul președinției?
Omul nu este doar o ființă gânditoare, ci mai cu seamă una vorbitoare. Vocea președintelui ar trebui să se facă auzită în momentele cruciale din viața unei națiuni. Și să convingă. Ce poți transmite prin șapte rânduri și jumătate într-o chestiune atât de delicată cum este raportul dintre două instituții de forță ca DNA și SRI și întreaga populație a țării?
Atacul, sau mai bine zis poziția presei germane, pune sub semnul întrebării relațiile privilegiate cu Germania la care sperau românii atunci când și-au votat un președinte neamț. Acesta este lucrul cel mai grav, semnalul cel mai îngrijorător care ne vine dinspre motorul economic al Uniunii Europene. S-ar putea obiecta că nici Germania nu mai este ceea ce a fost din moment ce un partid naționalist ca Alternativa pentru Germania câștigă teren în urma alegerilor regionale.
Germania are mecanisme de autoreglare, democratice și economice, așa cum România nu are și, din păcate, nici nu este pe cale să și le câștige atâta vreme cât este condusă de un șef de stat diletant. Aceasta este concluzia la care s-a ajuns în presa germană în urma prestației ca președinte a lui Klaus Iohannis.
