Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

O pace prea îndepărtată

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Invadarea Ucrainei readuce în atenția comunității mondiale marile probleme ale Federației Ruse, precum și personalitatea lui Vladimir Putin.

Ce fel de stat și-a construit marea națiune rusă după dezmembrarea URSS? Un stat al oligarhilor.
Cum înțelege Vladimir Putin că poate fi refăcută gloria spulberată a fostului imperiu? Prin anexarea unor palme de pământ în care se află un procent mai mare sau mai mic de etnici ruși.

Înconjurată de structuri economice puternice, spre răsărit de China, spre vest de Uniunea Europeană, Federația Rusă nu mai este nici din punct de vedere economic o mare putere, dar pentru NATO din punct de vedere militar rămâne în continuare principalul adversar.

Din clipa în care a devenit președinte – și asta se întâmpla în urmă cu 22 de ani -Vladimir Putin a mizat totul pe creșterea potențialului militar rusesc. Și fără teritoriile pierdute după dezmembrarea URSS, Federația Rusă rămâne cea mai întinsă țară de pe glob. Ca populație (144 de milioane) se află sub jumătatea populației SUA (330 de milioane). Populația însumată a țărilor UE trece peste 400 de milioane.

La statistică Rusia lui Putin pierde la toate capitolele, nu însă la întindere și la arsenalul nuclear. Invazia de ultimă oră a Ucrainei arată că Putin nu se îndepărtează de teza lui Stalin: moartea unui individ este o tragedie, dar moartea unui milion de oameni nu este decât statistică.

Ținând seama de potențialul economic dintre structurile euro-atlantice care susțin Ucraina și forța economică a Rusiei nu este o surpriză că Putin invocă butonul nuclear.

Ca ultimă soluție? Mai este loc de negocieri? Cine cu cine negociază? Deocamdată a negociat delegația agresorului și delegația țării invadate. Nu la cel mai înalt nivel. O întâlnire Putin-Zelenski este inutilă pentru că problema președintelui rus este Vestul care s-a apropiat prea mult de imperiul său și continuă să se apropie.

Atâta vreme cât Ucraina va continua demersurile pentru a fi primită în Uniunea Europeană nu poate fi vorba despre încetarea ostilităților. Rusia pretinde și fostelor țări din blocul socialist, în special României, Poloniei și țărilor nordice, să iasă din NATO.

Rusia cere lucruri imposibile tocmai pentru că nu dorește încetarea ostilității istorice ideologice și militare cu Statele Unite.

Putin gândește în termeni revoluți, imperialiști, neofasciști, capitaliști, ceea ce demonstrează că trăiește, ca om politic, în trecut. În același timp îi place luxul și banii. Averea lui personală depinde de oligarhii ruși, de miliardarii de care s-a înconjurat.

Sancțiunile economico-financiare luate de UE și SUA au vizat, printre altele, acest aspect personalizat. Vor renunța oligarhii la Putin? Dezrobirea Rusiei nu poate veni decât din interior.

Rezultatul negocierilor după cinci-șase zile de război contează doar în măsura în care sunt sistate atacurile asupra orașelor ucrainene. O pace pe termen lung este de domeniul imposibilului. Este ca și cum le-ai pretinde leilor din jungla africană să nu mai mănânce căprioare și să se hrănească numai cu iarbă.

Vladimir Putin are crima în sânge. El și numai el decide ce face cu mintea lui. Dacă vrea apasă butonul nuclear. Marea întrebare este dacă generalii sunt dispuși să execute un asemenea ordin. Mai există un aspect. Ucraina este ținta eventualului atac cu arme neconvenționale? Acolo trăiesc aproape zece milioane de etnici ruși. Ținta, ca de altfel și amenințarea că va activa butonul nuclear este adresată celor care susțin Ucraina președintelui Zelenski.

Deocamdată pacea ce i se cere lui Putin este o țintă prea îndepărtată.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)
Sigla Informatia Zilei

Un fel de micro-revoltă

Asculta acest articol Liga Aleșilor Locali s-a transformat într-un fel de manifestare de protest anti-DNA. Rând pe rând liderii PSD

Cum ne construim dușmanul?

Cu un titlu împrumutat de la Umberto Eco, “Cum ne construim dușmanul”, o carte mai puțin celebră decât “Numele trandafirului”, dar mai aplicată pe realitatea politică, încerc să înțeleg dinamica vieții publice românești prin prisma dușmanilor pe care și-i construiește fiecare partid.