Asculta acest articolMiron Cozma, “eroul” mineriadelor din anii 1990 a depus aceleași semnături ca în anul 2019. Dosarul Dianei Șoșoacă a fost acceptat de BEC, însă Curtea Constituțională a României printr-o decizie unanimă a cinci judecători prezenți, a formulat motive care au condus la concluzia că persoana nu poate candida la funcția supremă în stat. Motivarea va veni în curând.
Dintre cei 18 candidați patru sunt independenți. Dintre ei cel mai cunoscut este Mircea Geoană. De altfel este singurul independent care, potrivit sondajelor, adună un număr semnificativ de voturi.
Pentru cei 18 pretendenți la funcția supremă în stat există un singur scaun. În cazul președintelui Iohannis mai degrabă s-ar putea vorbi despre un fotoliu foarte comod decât despre un scaun. Destul de inactiv, neimplicat în probleme majore, Klaus Iohannis lasă în urmă imaginea unui președinte pentru care au contat mai mult privilegiile și anexele funcției. Lux, plimbări, călătorii în locuri exotice, preocupări nefirești pentru șeful unui stat cu atâtea probleme nerezolvate.
Cu atât mai puțin poate fi luat ca model precedentul președinte Traian Băsescu. Glumeț, popular, cu o accentuată tendință spre autoritarism, și-a creat un organism, duetul SRI-DNA, prin care și-a exercitat puterea discreționară asupra adversarilor. Dar cum se spune, cine caută răzbunarea trebuie să sape două morminte.
Ion Iliescu iese din calcul pentru un posibil model. Dosarele lui, încă nefinalizate, spun destul de mult despre cum a înțeles el, ca președinte, să-și exercite puterea și influența.
Emil Constantinescu a fost un președinte covârșit de povara responsabilităților, însă un șef de stat foarte slab, neconvingător. Provenit din PNȚCD, Emil Constantinescu s-ar putea defini ca un președinte întâmplător, cu voință politică, însă nepregătit pentru o luptă dură împotriva vechiului sistem comunist.
Indiferent din partea cui candidează, niciunul dintre cei 18 candidați nu au curajul să spună că urmează un model. Nicolae Ciucă nu se poate prezenta ca un continuator al președintelui Iohannis, cu toate că acesta a câștigat două mandate prezidențiale în numele PNL.
Candidatul PSD, Marcel Ciolacu, fuge de imaginea lui Ion Iliescu, singurul președinte social democrat, ca dracul de tămâie.
Candidând din partea Partidului Naţional Conservator Român, un partid care, în esență, se poate revendica de la PNȚCD, Cristian Terheș nu ar avea nimic de câștigat dacă s-ar prezenta drept un continuator al fostului președinte creștin-democrat Emil Constantinescu. Partid istoric, PNȚCD, urmașul PNȚ, la rândul lui continuatorul Partidului Național Român din Transilvania, a fost confiscat de un avocat și practic scos din viața politică.
Din momentul depunerii candidaturilor începe campania electorală. La poarta palatului Cotroceni bat 18 pretendenți, 15 bărbați și trei femei. Cea de-a patra femeie candidat, Diana Șoșoacă, a fost invalidată de Curtea Constituțională pentru comportament inadecvat și declarații publice extremiste.
Candidații care au șanse reale de intrare în turul doi sunt cei care ocupă primele locuri în sondajele realizate în precampanie. Este posibil să intervină modificări în ierarhie după eliminarea din listă a Dianei Șoșoacă. Speculații se pot face spre ce alți candidați se vor îndrepta cei care aveau de gând să o voteze pe candidata S.O.S.
De fapt bătălia se dă pentru locul doi. Cu cine se va confrunta Marcel Ciolacu? La toate alegerile candidatul PSD se clasează pe primul loc în primul tur, iar în turul doi se declanșează curentul anti-PSD și premiantul pierde alegerile.
Marcel Ciolacu vrea să schimbe această “tradiție”. Felul în care se mișcă denotă un mare talent artistic, după un scenariu scris de cei mai buni strategi electorali.
Vom vedea ce va ieși.
Fii primul care comentează