Asculta acest articolCu mare durere în suflet, facem cunoscută trecerea în neființă a ilustrului prof. univ. dr. Ioan Aurel Mureșan, o figură de seamă a Departamentului de Pictură. Pierderea sa constituie un moment de profundă tristețe pentru întreaga noastră comunitate academică și artistică.
S-a născut în 4 iunie 1956, la Ceanu Mare, sat așezat între Turda și Cluj.
Din 1971, Nelu, cum i se spunea în casă, se mută la Cluj, urmând, întâi, Liceul de Artă ce purta numele meșterului Ladea, iar din 75 până-n 1981, Universitatea de Artă din Cluj.
Tată la 23 de ani deja, căsătorit cu Măriuca, ce era din Oradea, o urmează acasă, în Bihor, la terminarea facultății, după ce stă o vreme la Suceava, urmându-și postul la Școala populară de acolo. Face toate slujbele pe care tinerii intelectuali ai generației sale le făceau – lucrează ca profesor, este angajat ca pictor la Centrul de librării, unde face afișe… Prin anii 80 scrie poezie. Carnețelele pe care schițează sutele de desene ce vor pregăti ciclurile picturale, de aici provin. Cascadele de culoare, arabescurile, înfloriturile explodează în tablouri, aducând Orientul aproape și răsfirând bucuria de a descoperi preaplinul vieții, dragostea, frumosul. Anul 1990 aduce, în viața lui Ioan Aurel Mureșan, schimbarea, nu doar pe planul general al societății, ci și pe acela personal: este invitat ca profesor la Universitatea de Artă din Cluj. De atunci, marile sale acumulări intelectuale și-au împlinit rostul: peste 30 de promoții de studenți au putut beneficia de cultura și capacitatea sa de a face istoria picturii mereu vie.
Arta proprie, care face permanent recurs la resursele culturale, face din Ioan Aurel Mureșan o personalitate complexă a artei românești contemporane și a școlii clujene de pictură.
Retras în sanctuarul său artistic, silueta artistului se desenează pe fereastra atelierului, evocând un spectacol de umbre, unde figura sa pare că capătă aripi – un simbol, poate, al transcendentei sau sacrificiului. În această scenă, culorile se estompează, iar noțiunile de timp și speranță par să se disipeze, lăsând loc esenței sale ca pictor și om.
Lucrările lui Ioan Aurel Mureșan rămân să vorbească despre el, reflectând asupra unei existențe pline de pasiune, a morții, a pierderilor și, poate, a unor posibile regăsiri. Opera sa constituie o invitație la reflecție, un testament artistic ce continuă să inspire și să miște inimi.
Profesorul Mureșan a avut un rol esențial în dezvoltarea artei contemporane, marcându-se ca o personalitate emblematică a “generației 80”. A abordat cu acuitate tendințele neo-expresioniste, integrând în mod creativ influențe diverse, de la literatură la cinematografie și muzică, în practica sa artistică.
“Și încep aici și acum cu povestea mea”, “Povestiri de sub pod”, ilustrează dedicarea sa constantă față de inovație și explorare artistică, rămânând fidel pasiunilor sale pentru pictură și poezie. Această lucrare remarcabilă a fost recunoscută și expusă la MNAC București, beneficiind de suportul curatorului Călin Dan.
Ultima lui expoziție, „Povestiri de sub pod”, găzduită de Muzeul Național de Artă Contemporană din București, a avut loc într-un moment de introspecție pentru el, marcat de umorul său caracteristic chiar și în fața morții. Această atitudine, precum și modestia și devotamentul lui față de rădăcinile sale și educația altora, l-au definit pe Mureșan ca om și artist.
Pe parcursul carierei sale, a influențat generații de artiști, inclusiv nume cunoscute, împărtășindu-le din vasta sa cunoaștere și pasiune pentru artă. Spiritul său, inteligența, creativitatea și umorul fin rămân vie în amintirile celor care l-au cunoscut și iubit.
Îmi voi aminti mereu de momentele petrecute împreună, care aduceau atât de multă bucurie și căldură.
Ceremonia de adio va avea loc luni, 25 martie, de la ora 14:00, la Capela Municipală Oradea.
În aceste clipe de durere, onorăm contribuția sa prețioasă și păstrăm vie amintirea sa. Rugăciunile noastre sunt pentru odihna eternă a profesorului nostru, colegului și prietenului de neuitat, a cărui moștenire artistică va continua să inspire generații viitoare.
Dumnezeul să-l odihnească!
Fii primul care comentează