Image 1
Image 2

Politicienii nu vor salva România

În Japonia, o ţară cu o tehnologie digitală foarte avansată, a apărut recent o carte intitulată "Roboţii nu vor salva Japonia".
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Aşadar, în acest moment istoric, accentul cade tot pe individ, pe om. România nu doar că participă la dezbaterea despre Inteligenţa Artificială, dar face şi primii paşi. Fostul premier Nicolae Ciucă l-a prezentat pe robotul Ion care avea sarcină să selecteze mesajele trimise către cancelaria guvernului. Lumea a făcut glume pe seama roboţelului.

Preluând şefia guvernului, Marcel Ciolacu se pare că nu-i dă de lucru robotului Ion. Preferă să facă totul singur, personal, fără tehnologie.

Ultima aventură a lui Marcel Ciolacu ne aduce aminte de legendele despre domnitorul Alexandru Ioan Cuza care, travestit, îşi făcea apariţia prin pieţe pentru a-i pedepsi pe negustorii care foloseau ocaua mică.

Cum s-a derulat povestea transformată în legenda care l-a consacrat pe Cuza ca domnitor bun şi drept? Îmbrăcat în haine ţărăneşti, măria-sa s-a dus în piaţă să vândă lapte. Acolo a întâlnit un negustor care vindea ulei. Cei doi s-au înţeles să facă schimb, lapte contra untdelemn. Numai că unitatea de măsură a negustorului, ocaua, era mai mică decât prevedea legea. Cuza l-a pedepsit pe negustorul necinstit pe loc.

Moldovean ca domnitorul Principatelor Române, premierul Ciolacu nu s-a dus mascat să verifice cum este respectată lista alimentelor ieftinite. Ce a constatat la faţa locului nu s-a prea înţeles, însă este deja o certitudine că nu ţine figura cu preţurile limitate prin lege.

Economia de piaţă are legi care nu pot fi reglate de guverne. Viktor Orban a încercat metoda în Ungaria şi nu a avut succes.

De când a preluat funcţia de prim ministru Marcel Ciolacu nu stă locului o clipă. Are o agendă atât de încărcată încât activitatea lui nu poate fi urmărită pas cu pas. Necazul este că nici consecinţele măsurilor luate sau doar anunţate nu pot fi anticipate.

Logica îţi spune că dacă faci economie în sistemul bugetar rezultă nişte sume de bani. Dar dacă în acelaşi timp majorezi şi TVA-ul ce ai dat cu o mână, iei cu două. Deci loveşti simultan şi în bugetari şi în privaţi.
Ambele măsuri sunt nepopulare. Mediul de afaceri aştepta o restructurare, o reducere a aparatului bugetar, pentru ca povara fiscală pe firme să scadă. Dimpotrivă, creşte.

Aminteam la început de cartea foarte populară în rândul japonezilor, “Roboţii nu vor salva Japonia”. Nu roboţii salvează o ţară, ci munca. Marcel Ciolacu a atins şi această problemă. Gata cu solitaire la locul de muncă. Solitaire este un joc cu care, lasă să se înţeleagă primul ministru, se delectează angajaţii la stat în timpul serviciului.

Să zicem că va dispărea jocul solitaire, dar atunci cu ce îşi vor umple timpul cel puţin jumătate din cei 1,3 milioane de bugetari? Complicat sistem, complicată ţară!

Oricât şi-ar dori să o facă, politicienii nu vor putea salva România. Sistemul de stat este o încrengătură de interese şi o îmbârligătură legislativă. La nivelul cel mai de sus, al Curţii Constituţionale, conflictul de interese este atât de evident încât nici nu trebuie relatat.

Judecătorilor care beneficiază de pensii speciale li se cere să se pronunţe dacă este constituţională desfiinţarea pensiilor speciale. Mănânci, calule, ovăz?

Cum judecătorii de la CCR sunt propuşi de partide, de guvern de preşedinţie, primul lucru care ar trebui făcut este să-i înlocuiască. De ce nu fac asta? Pentru că la Constituţie scrie că nu pot fi detronaţi până la sfârşitul mandatului. Fie şi acest lucru arată cât de strâmb întocmit este statul român.

Prin urmare ar trebui să nu ne aşteptăm la mare lucru din partea bietului premier Marcel Ciolacu, a guvernului, a parlamentului. De ce?

Pentru că România nu poate fi reformată.

Mai degrabă bulibăşeală decât reformă

După 33 de ani de la căderea regimului comunist, de la renunţarea la economia planificată, România s-a trezit în faţa a 16.000 de instituţii ordonatoare de credite. Adică împărţitoare de bani.

PNL, mai refractar la reforme decât PSD

În mod paradoxal, PNL pare mai refractar reformării sistemului bugetar decât PSD. Ne-am fi aşteptat ca partidul de dreapta să forţeze restructurarea aparatului de stat, să ceară desfiinţarea unor instituţii de stat, a unor agenţii guvernamentale. PNL ar trebui să fie în fruntea mişcării de limitare a amestecului statului în economie.