Image 1
Image 2

LEGEA ÎNVĂTĂMÂNTULUI

Prima lege a învăţământului din 1864 în Principatele Unite

Principiile de bază cuprinse în lege se referă şi la obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare. Instrucţia era obligatorie, legea sancţionând cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

La data de 5 decembrie 1864, un moment semnificativ în istoria României, a fost promulgată Legea asupra instrucţiunii, marcând începutul unei reforme fundamentale în sistemul educațional. Această lege a fost prima care a organizat învățământul în mod unitar în întreaga țară și a avut un impact profund asupra dezvoltării educaționale a Principatelor Române Unite.

 

 

Legea stabilea anii de studiu (primar – de patru ani; secundar – de şapte ani; universitar – de trei ani), obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar pentru ambele sexe (a intrat în vigoare în septembrie 1865

 

 

Legea a fost rezultatul eforturilor de unificare a legislațiilor celor două principate, Moldova și Muntenia, sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Comisia de la Focșani, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a lucrat la elaborarea unui proiect de lege pentru instrucția publică încă din iunie 1859. După unificarea definitivă a principatelor la 11 decembrie 1861, s-a creat Ministerul Cultelor și Instrucțiunii, iar la 2 august 1862, a fost înființat Consiliul superior al Instrucțiunii publice.

 

 

Proiectul de lege al lui Vasile Boerescu, intitulat “Proiect de lege asupra reorganizării instrucției publice din România,” a jucat un rol esențial în elaborarea legii, fiind aprobat de Consiliul de miniștri și trimis spre deliberare Camerei Legiuitoare. Legea a fost votată cu o majoritate zdrobitoare la 11 martie 1864 și a fost sancționată de domnitor la 25 noiembrie 1864.

 

 

Printre prevederile-cheie ale legii se numără stabilirea duratei anilor de studiu pentru diferitele niveluri de educație (primar – patru ani, secundar – șapte ani, universitar – trei ani) și introducerea obligativității și gratuității învățământului primar pentru ambele sexe, punând în aplicare aceste măsuri din septembrie 1865.

 

 

Această lege a constituit baza reorganizării învățământului în România și a contribuit semnificativ la modernizarea și dezvoltarea educației în țară. Ea reprezintă un moment crucial în istoria educației românești și un pilon în fundamentarea sistemului educațional contemporan.

 

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with