Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

TEATRUL DE NORD SATU MARE

Prima trupă românească de teatru stabilă în Satu Mare a fost înființată acum 70 de ani

Postare ( Sablon)
Prima trupă românească de teatru stabilă în  Satu Mare a fost înființată acum 70 de ani
Postare ( Sablon)
La 30 mai 1872 avea loc la Satu Mare prima adunare generală a Societății pentru fond de teatru român din Ardeal.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Alexandru Roman și Iosif Vulcan, reprezentanți ai vieții culturale și naționale transilvănene, au participat la această adunare. Însă visul existenței unui teatru profesionist în limba română s-a concretizat abia în urmă cu 70 de ani.

 

 

Prezentăm câteva momente importante ale istoriei teatrale sătmărene, culese dintr-un expozeu bazat pe teza de doctorat a Doinei Coleff susținută la Universitatea din Oradea și un articol publicat în 1998 de Andrada Circa în “Studii și comunicări XV-XVI” la Editura Muzeului Județean Satu Mare.

 

 

 

Teatrul în limba română, sprijinit de Vasile Lucaciu

Alexandru Ferențiu, unul din promotorii teatrului românesc, a salutat înființarea Societății pentru fond de teatru român. Odată cu înființarea ei, s-a produs o grupare a forțelor culturale românești, într-un front programatic și s-a asigurat un cadru oficial pentru întemeierea unei instituții teatrale românești.
În acest context, la sfârșitul primului război mondial, după un secol de la primele reprezentații în limba națională, teatrul românesc depășise faza lui clasică. Marile sinteze ale acestei perioade – opera complexă a lui Caragiale și Davila, creațiile de înalt nivel ale actorilor Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, C.I. Nottara și Aglae Pruteanu – se împliniseră și au început integrarea teatrului românesc în circuitul valorilor europene.
După 1 decembrie 1918, se accentuează afirmarea artei teatrale românești ai cărei animatori au fost Dariu Pop și memorandistul Vasile Lucaciu, care au reușit să introducă ideea necesității teatrului la Satu Mare.

 

 

 

 

Sosirea lui G.M. Zamfirescu

În 1922 turneul artiștilor Berki Lili și Iuliu Gozon de la teatrul din Budapesta a susținut spectacole timp de o lună în Transilvania și Banat și tot în acest an a sosit la Satu Mare G.M. Zamfirescu. A fost un moment important pentru poporul român și pentru cultura lui în această zonă.
A fost angajat la Casa Cercuală, apoi a colaborat la ziarul “Satu Mare”. Articolele semnate de G. M. Zamfirescu, în “Satu Mare”, au avut diferite teme: ridicarea satelor, material și spiritual, sprijinirea școlilor, înființarea de biblioteci sătești, șezătorile literare, articole de orientare politică.
În Satu Mare, la acea vreme, Cercul cultural al tinerilor români din Satu Mare a fost `nființat de către G.M. Zamfirescu și a existat datorită unor tineri intelectuali români din Satu Mare. Dar publicul din Satu Mare avea o frumoasă sală de teatru ridicată încă din veacul precedent, însă nu avea o trupă locală de teatru.

 

 

 

 

 

“Casa culturală” și rolul ei esențial

Casa de cultură din Satu Mare a avut un rol important în promovarea culturii și spiritualității românești în acest spațiu de nord. Pe acest fond istoric s-a simțit nevoia creării primelor instituții care să preia rolul de promotoare ale culturii și limbii românești și în Satu Mare. Înainte de a se putea închega marile instituții – Teatrul, Conservatorul de muzică – Casa de Cultură a fost avangarda pentru că ea putea cuprinde formele de început ale instituționalizării vieții culturale: balurile românești, cercurile de lectură, conferințele, înjghebarea primelor trupe teatrale “de diletanți”, corurile, serbările populare, șezătorile. La aceea vreme era denumită Casa culturală și încorpora, de fapt, sub genericul ei aproape orice întâlnire românească din Satu Mare la care se recitau poezii, se cânta, se”diserta” despre teme ale literaturii, artei și muzicii.
În anii 1919-1922 se înregistrau la Satu Mare “asociațiuni culturale” care coexistau paralel, cu același scop< promovarea actului românesc de cultură. Fie că se numeau “Cercul cultural”, “Casina Română”, “Ateneu Popular”, “Cultura poporului”, ele răspundeau aceleiași necesități ale unei vieți spirituale elevate în județ și nu s-au impus, n-au rezistat prin vreme. În doi-trei ani ele au fost încorporate sub denumirea “Casa Culturală”.

 

 

 

 

 

Distribuția primului spectacol al trupei locale de amatori

Una dintre primele reprezentații de teatru prezentate de trupa de diletanți “Cultura Poporului” a fost cea cu piesa “Curcanii” (de Gr. Ventura) și avea următoarea distribuție (după ziarul “Satu Mare” din 1 decembrie 1923)< “d-l maior Crăciunescu, Căp. Albu, Florence, G.M. Zamfirescu, sub. Luiza Mihăilescu, sub. Ion Baciu, prof. Ghita, prof. G. Barbul, prof. Lucian Bretan”. Alte spectacole prezentate de către artiștii sătmăreni din trupa “Cultura Poporului” au fost< “Nevasta lui Cerceluș” (de P. Locusteanu) și “Nobila cerșetoare” (de V.Alecsandri).
După 1 decembrie 1918, mișcarea teatrală română sătmăreană se leagă de numele lui George Mihail Zamfirescu, care, între anii 1922 – 1924, organizează spectacole teatrale cu trupe de tineri amatori din acest oraș. Printre piesele de teatru montate de G. M. Zamfirescu la Satu Mare se pot enumera< “Patima roșie” (de Mihail Sorbul), “Ariciul și șobolanul” (de Victor Eftimiu), “Se face ziuă” (de Zaharia Bârsan) ș.a. G. M. Zamfirescu a fost și regizor și actor în aceste piese. Spectacolele aveau loc la Hanul de pe locul actualei “Case Albe”.
Constituirea unei trupe locale de teatru, inițiată de G. M. Zamfirescu, vine, oarecum, în mod firesc. Dacă turneele teatrelor din București sau Cluj au beneficiat de succes, reprezentațiile trupei locale, conduse de G. M. Zamfirescu, aveau parte de un public mai restrâns. Așa s-a întâmplat când trupa a jucat, la 20 martie 1924, “Patima roșie”.

 

 

 

 

 

Constantin Nottara l-a jucat la Satu Mare pe Ștefan cel Mare

Cunoscutul actor Constantin I. Nottara, în 1925, prezintă la Satu Mare piesa lui Barbu Ștefănescu Delavrancea “Apus de soare”, jucând rolul principal. La propunerea lui Dariu Pop și a lui Alexandru Ferențiu, teatrul de amatori din localitate va purta de aici înainte numele actorului Constantin Nottara.
În ziua de 15 ianuarie 1928 a avut loc la Oradea o mare întrunire a intelectualității române, prezidată de episcopul doctor Valeriu Traian Frențiu, care s-a încheiat cu hotărârea înființării teatrului Asociației “Vestul Românesc”, care urma să dea spectacole la Carei, Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Beiuș, Lugoj, Arad, Timișoara. Au urmat apoi deplasări ale Teatrului de Vest la Satu Mare în luna februarie a anului 1929, cu piesele “Înșiră-te mărgărite” și “Năpasta”, în luna martie a aceluiași an cu piesele “Iphigenia în Taurida” și “Nebuniile dragostei”. În luna octombrie a anului 1931 au avut loc reprezentații cu piesa “Irinel”, prezentată în spectacolul de matineu, și piesa “Ginerele Dlui Prefect”, în spectacolul de seară.
Un alt moment important pentru istoria teatrului sătmărean se petrece în anul 1932, când Teatrul Național se află din nou în turneu la Satu Mare, sub conducerea lui Ion Marin Sadoveanu, dând reprezentații cu “Hamlet”, rolul principal fiind interpretat de actorul Aristide Demetriad.

 

 

 

 

Scurta istorie a Teatrului “Nottara”

Imediat după al doilea război mondial, în 1945, un grup de tineri sătmăreni entuziaști “lucrători, studenți și intelectuali” au pus bazele primelor spectacole de teatru, alcătuind o echipă de teatru de amatori, numită “Zorile”. Primele spectacole au fost organizate sub auspiciile sindicatelor și ale autorităților locale, bucurându-se de răsunătoare succese.
S-a trecut la punerea în scenă a trei reviste, în următoarea ordine cronologică< “Satu Mare Melody”, care avea un caracter mai mult școlăresc, au urmat apoi spectacolele cu revista “FuFu-Melody”. Între timp s-au jucat piesele de teatru “Sinaia la domiciliu”, “Cârceii”, “Titanic vals” și “Absențe nemotivate”,.”…cu care s-au organizat turnee la Baia Mare și Seini (1946-1947)”. Ziarul Sătmarul (din 13 ianuarie 1948) arată că, după un răstimp de aproape un an, sa prezentat din nou o revistă, mai exact, o lucrare a autorilor Victor Pop și Gheorghe Andreica, “Freamătul tinereții”.
În luna octombrie 1946, un mare număr de cetățeni români (de toate profesiile) din orașul Satu Mare au constituit “Asociația română pentru cultură și artă Satu Mare”. A fost ales tot atunci un comitet de conducere sub președinția lui Victor Popescu, colonel în rezervă.
Până la înființarea teatrului românesc la Satu Mare asociația a realizat un repertoriu comun de spectacole cu Teatrul de Vest Oradea, cu aprobarea Direcției Generale a Teatrelor din București (N. D. Cocea și Al. Kirițescu). Această colaborare a durat până în 16 mai 1947, dată la care, pentru a grăbi înființarea teatrului românesc permanent la Satu Mare, “asociația noastră, în adunarea generală și-a schimbat vechea denumire”, cu alta nouă< “Asociația pentru cultură teatru și artă Constantin Nottara Satu-Mare”. Ca președinte a fost reales tot colonelul în rezervă Victor Popescu.  S-au deschis liste de subscripție pentru strângerea fondurilor necesare la înființarea “Teatrului românesc”, care va activa în Ardealul de Nord (județul Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bistrița, Someș), prin semnătura prefectului Județului Satu Mare, Dr. Mihai Șuta.

 

 

 

Au urmărit în acest sens trei obiective principale: “…asigurarea fondurilor necesare pentru salariile actorilor și pentru buna funcționare a teatrului, știut fiind că porneam de la zero și nu eram încadrați în bugetul statului> recrutarea de actori din București și angajarea lor pentru SatuMare: aducerea și instalarea actorilor la Satu-Mare (fiind vorba de 15-20 actori cu familiile lor)”. Primele solicitări ale Asociației “C. Nottara” aveau în vedere obținerea unei subvenții cu care să se poată înființa și susține acest teatru, precum și scutirea de la taxele pe spectacole ce se vor desfășura atât în Satu Mare, cât și în turnee pentru primul an de activitate al teatrului.

 

 

 

Pe baza autorizației de funcționare emisă de Direcția Generală a Teatrelor, la data de 6 decembrie 1947, Teatrul românesc “Constantin Nottara” a deschis stagiunea cu piesa “Păianjenul” de A. D. Herz, în prezența directorului general al teatrelor (Alexandru Kirițescu) și a reprezentanților organelor locale de partid și de stat. A fost denumită “premieră de gală”. Locurile în sala de spectacole au fost reținute pe bază de liste care conțineau numele și prenumele spectatorului, locul din sală, suma achitată precum și semnătura celui aflat pe listă. Au fost emise și “invitații de onoare”, contra cost, către Camera Agricolă, Banca Urbană sucursala Satu Mare, Federala V. Lucaciu, Partidul Comunist Român, Uniunea Populară Maghiară, Apărarea patriotică, Serviciul sanitar, Telefoane, Prefectură (Inspectoratul școlar), precum și către persoane particulare, locurile fiind reținute de către actorii Geo Barton, Eftimiu și Didilescu.

 

 

 

Teatrul românesc a funcționat sub patronajul Asociației Culturale “Constantin Nottara” și a fost subvenționat de către Prefectura județului Satu Mare până în luna iunie 1948. Acest teatru a funcționat în condiții satisfăcătoare până în luna septembrie 1948.
Printre actorii angajați permanent aici se aflau< Geo Barton, Elena Bodi-Mihuț, Ștefan Iordănescu, Virgil Fătu, Iancu Economu, iar ca actori invitați George Vraca, Grigore Vasiliu Birlic, Dina Cocea, Marcel Anghelescu, Florin Scărlătescu, Lucia Stănescu, Gheorghe Radu, Marieta Deculescu, Elena Grumaz, Ion Dacian, Sily Popescu, Virginia Romanovschi și alții.

 

 

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns