Asculta acest articolLupta guvernului cu pensiile speciale ia aspecte dramatice. Mai uşor ar fi de majorat salariile şi pensiile mici decât să le micşoreze pe cele mari.
Se invocă principiul potrivit căruia un drept câştigat nu se poate lua, nu se poate anula.
Această luptă teribilă, mai grea decât lupta lui Alexandru Macedon cu nodul gordian, dă naştere la manifestări ciudate.
Unul dintre parlamentari, nu Diana Şoşoacă, a pus două găleţi pe tribuna de la care aleşii îşi rostesc discursurile arătând că dacă se aplică ordonanţa de urgenţă a guvernului din găleata roşie destinată pensiei domnului Dorneanu, preşedintele CCR în loc să intre 41.000 lei lunar, vor intra doar 38.000.
În găleata galbenă a domnului Nicolae Ciucă, în loc să intre 18.000 de lei pe lună vor intra cu câteva mii, nu prea multe, mai puţin. Trebuie să recunoaştem că simbolul găleţilor, una roşie, alta galbenă, a fost mai expresiv decât fluierul în care a suflat senatoarea Şoşoacă în timpul şedinţei comune a celor două camere.
Din ce s-a văzut până acum se poate trage concluzia că guvernul, parlamentul, în general statul român, ar face mai bine să lase lucrurile aşa cum sunt. Nu se poate schimba nimic. Trăim într-o societate împietrită.
Banii, mulţi ce-i drept, destinaţi pensiilor speciale, nu constituie o problemă atât de mare ca pensionarea înainte de limita de vârstă, de 65 de ani, ca plecarea magistraţilor din sistem în jurul vârstei de 50 de ani.
De asemenea, trecerea în rezervă a poliţiştilor, tot la o vârstă la care pot munci, este o problemă mult mai mare.
Când s-a introdus această regulă, la o dată pierdută în timp, se spunea că trebuie eliminate persoanele cu mentalitate veche, comunistă. Iată că nu mentalitatea veche este de vină. Nici nu ştii cum să tratezi o asemenea anomalie biologică. De vină este cuantumul mare al pensiei anticipate. Când pensia este mai mare decât salariul cine mai este dispus să muncească?
Această absurdă situaţie, de necrezut, oglindeşte exact modul sucit în care este construit statul român. Cu susul în jos. Cazul pensiilor speciale este vizibil. În realitate sunt sute de situaţii similare, în toate domeniile, în toate sectoarele şi micro-sectoarele din viaţa socială şi economică a României. Nu este scutită de anomalii nici cultura, dar nici sportul.
Nu pensiile speciale ar trebui tăiate întâi, ci redus aparatul bugetar. Prea multe instituţii care se încalecă între ele, prea mulţi angajaţi la stat. Mediul economic, firmele private, sunt sufocate.
În eventualitatea unui guvern din umbră, acesta ar trebui să-şi gândească programul începând cu economia privată. În al doilea rând trebuie regândită rentabilizarea întreprinderilor de stat, a regiilor.
Până la urmă şi un partid hulit, aşa cum este AUR, şi-ar putea angaja nişte specialişti care să dea o nouă formă statului, să stabilească priorităţile economice înaintea tuturor temelor populiste în care s-au lăsat antrenate toate partidele. Sigur, că nu se va ajunge aici. AUR nu are cum să renunţe la clopotele populiste.
După cum se prezintă spectrul politic actual, incluzând aici şi cele două partide, PSD şi PNL, Marcel Ciolacu nu va reuşi decât să pară ridicol în încercarea lui de a schimba ceva în ţară.
Dacă şi-ar lua nişte găletuţe în care să pună produsele despre care se spune că se vor ieftini, guvernul, preşedinţia, ar avea o imagine mai clară a rezultatelor concrete apărute în urma măsurilor propuse şi puse în practică. Tare ne temem că primul ministru Marcel Ciolacu nu va reuşi mare lucru.
În timpul marilor coaliţii, PNL-USR-UDMR, al coaliţiei supranumită a stabilităţii politice PNL-PSD-UDMR, a luat naştere un curent anti-reformist care, asemeni unui taifun, va împiedica măsurile de reformă promise de guvernul PSD-PNL.
Fii primul care comentează