Asculta acest articolÎn această lună, subiectul nostru de interes este ciuful de pădure (Asio otus), o bufniță de dimensiune medie, parte a familiilor Strigidae și Tytonidae, cunoscută pentru activitatea sa predominant nocturnă. Interesul pentru această specie este cu atât mai mare în ianuarie, când numărul exemplarelor observabile atinge un vârf, datorită tendinței lor de a forma colonii de iernare. Aceste grupuri, variind de la 10 la peste 100 de indivizi, pot fi găsite în locuri retrase din orașe sau în zone mai puțin perturbate din păduri și crânguri.
Interesant este că, deși ciufii de pădure sunt considerați sedentari, iarna aceștia efectuează mici deplasări, formând grupuri mari pentru a ierna împreună. Recordul pentru cea mai mare colonie cunoscută a fost stabilit în orașul sârbesc Kikinda, unde, în decembrie 2009, s-au numărat 734 de exemplare.
Despre ciufii de pădure trebuie menționat că, deși sunt păsări nocturne, au o vedere bună și pe timpul zilei. Dieta lor se bazează în mare parte pe mamifere mici (90%), completată ocazional de păsări, iar vara se diversifică cu insecte, amfibieni și reptile. Locația cuibului influențează dieta, perechile din zonele urbane având tendința de a include mai multe păsări în alimentație față de cele din habitate mai sălbatice. De obicei, produc mai mulți pui într-o singură pontă anuală, uneori ajungând până la cinci.
Pe parcursul iernii, ciufii de pădure contribuie la controlul populației de rozătoare din zonele urbane, alături de alte specii de bufnițe. Un exemplu notabil de colonie în apropiere de București se află în Mogoșoaia, unde numărul acestor păsări poate depăși uneori 100 de exemplare.
Informațiile acumulate de-a lungul anilor despre aproximativ 10 colonii de iernare din jurul Capitalei arată că acestea se localizează adesea în grădini ale proprietăților abandonate, parcuri, conifere sau chiar cimitire. Este important de subliniat că asocierea acestor păsări cu superstiții legate de ghinion sau deces este o concepție greșită, provenită dintr-o lipsă de educație în domeniul naturalist.
Ciufii de pădure vin în regiunea noastră din nordul Europei, inclusiv Scandinavia și Țările Baltice, formând colonii în Câmpia Română și Transilvania, dar și în alte părți ale sudului continentului. Unele exemplare rămân să cuibărească în zonă, iar altele se dispersează primăvara către nord.
Pentru cei care descoperă o colonie de iernare, este esențial să nu deranjeze păsările și să informeze organizațiile de profil despre orice nouă colonie identificată. Este, de asemenea, o oportunitate educativă excelentă pentru copii, oferindu-le șansa de a observa aceste păsări fascinante în mediul lor natural, fără a le hrăni sau a le fotografia cu blitz, pentru a minimiza perturbarea.
Fii primul care comentează