Asculta acest articolNu vom şti niciodată cât adevăr şi câtă fantezie există în “dezvăluirile” scoase ca din pălăriile unor clovni. Avem, de prea mult timp, o preocupare aproape morbidă pentru “dezvăluiri”. Misterele care acopereau evenimentele din decembrie 1989 încep să pălească în faţa evenimentelor petrecute în spaţiul public în ultimii 6-7 ani. Reduse la persoane, evenimentele pe marginea cărora se dau acum lupte verbale crunte, nu sunt nici pe departe atât de spectaculoase pe cât se crede.
De fapt avem un grup foarte restrâns de oameni în jurul cărora se ţese o pânză deasă de fapte necunoscute. Pe marginea lor se brodează o realitate la care nu am avut acces, dar pe care o interpretăm fiecare după cum se pricepe.
Cine sunt protagoniştii? În primul rând cei care acuză existenţa “statului paralel”, nimeni alţii decât Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea. Primul teoretizează. Al doilea dă informaţii la prima vedere bine documentate.
Personajele principale ale momentului sunt Dragnea şi Ponta. Fiecare dă relaţii despre ce s-a întâmplat după căderea guvernului Ungureanu. Liviu Dragnea afirmă că primul guvern Ponta s-a format la indicaţiile conducerii SRI, a lui George Maior şi Florian Coldea. Dragnea mai avansează ideea că între Ponta şi Băsescu exista o înţelegere.
Mai intră în discuţie şi numirea în funcţie a şefului DNA, Laura Kovesi, făcută tot în urma unei înţelegeri personale între Ponta şi Traian Băsescu, intermediată de Elena Udrea şi conducerea SRI. Acestea ar fi personajele. Şi faptele.
Victor Ponta are propria variantă. El susţine că nu el, ci Liviu Dragnea o susţinea pe Laura Kovesi. Tot el ar fi fost cel ce se gudura pe lângă Maior şi Coldea ca să scape de dosarele penale.
După cum vedem, grupul este foarte restrâns: Maior, Coldea, Ponta, Kovesi, şi mai la coadă Dragnea. Mai joacă în aceeaşi piesă Sebastian Ghiţă şi Elena Udrea. De sus, printr-un ochi magic, priveşte Traian Băsescu. Desigur, există şi alte personaje. Există şi victime colaterale. Există şi liste negre. Instituţii de maximă importanţă ar fi fost atrase în acest joc.
A existat, prin trimitere la celebrul nod gordian, un nod cordial. În sensul că toţi cei care se ceartă acum au fost cândva în relaţii cordiale, de prietenie. Poate spune cineva că Victor Ponta şi Liviu Dragnea nu au fost prieteni? Se apelau în public, inclusiv la întâlniri oficiale, pe numele mic. Din “Victor” şi “Liviu” nu se scoteau.
Se pare că în urmă cu 6-7 ani toată lumea era prieten cu toată lumea. Până şi Victor Ponta se înţelegea în secret cu Traian Băsescu. Doar de ochii lumii se certau. Politicienii erau în relaţii cordiale cu conducerea SRI, cu procurori, judecători şi oameni de afaceri. Se întâlneau la chermeze, jucau tenis şi puneau ţara la cale.
Pe urmă o parte dintre ei au descoperit că, de fapt, împreună au contribuit la construcţia unui “stat paralel”.
Nu se ştie cu precizie cine s-a decis să taie nodul cordial, dar dintr-odată s-au despărţit în două grupuri. O parte se declară susţinătorii “statului de drept”, iar alţi îi acuză că sunt părţi componente ale “statului paralel”.
Unde se află adevărul? Există un adevăr care merită cunoscut sau nu a fost decât o poveste spusă de nişte oameni care nu au reuşit să înţeleagă ce sarcini aveau ca oameni de stat ce ocupă cele mai înalte funcţii în stat. S-ar părea că în această poveste despre putere nimeni nu are dreptate.
