Asculta acest articol
În 15 august toţi creştinii din cultele istorice sărbătoresc Ridicarea cu trup şi suflet la cer a Sfintei Fecioare Maria, adică Adormirea Maicii Domnului, sau cum se mai cunoaşte în popor, Sfânta Maria Mare.
După cum relatează Vieţile Sfinţilor, Sfânta Maria este menţionată pentru ultima dată în Noul Testament în primul capitol al cărţii Faptele Apostolilor. În schimb, scrierile apocrife sunt nespus de abundente în amănunte despre viaţa Maicii Domnului.
Termenul “adormire” este cel mai vechi care se foloseşte în legătură cu sfârşitul vieţii Maicii Domnului. Sărbătorirea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Mauriţiu. În acelaşi veac, sărbătoarea este introdusă şi la Roma, de către un papă grec, Sergiu I. A mai trecut încă un secol până când termenul de “adormire” a cedat locul altui termen mai expresiv, “Asumpţiune”, “Ridicare”.
Maria este nu numai mama Răscumpărătorului, dar şi colaboratoarea Lui, strâns unită cu El în luptă, ca şi în biruinţa decisivă. Această unire cere ca Maria să triumfe, asemenea lui Isus, nu numai asupra păcatului, dar şi asupra morţii, cei doi duşmani ai neamului omenesc. Sărbătoarea mărturiseşte că Maica Domnului “a fost luată” în împărăţia cerului, în deplinătatea vieţii ei trupeşti şi sufleteşti.
Numeroase biserici ai tuturor cultelor creştine istorice, fie de rit oriental sau occidental, au fost sfinţite în cinstea acestui eveniment, fiind una dintre cele mai semnificative sărbători mariane.
Fii primul care comentează