Asculta acest articol Scaiul de vânt înfloreşte prin iulie-august, tot pe atunci se şi culege. Pentru a putea fi utilizat se lasă la uscat într-un loc ferit de umezeală. Este una din acele plante pe care le putem folosi în întregime. Deobicei este consumat sub formă de ceai, decoct sau macerat, în general, pe post de antiseptic bronhic şi pentru a stimula activitatea expectorantă.
Acesta se foloseşte ca tratament naturist împotriva afecţiunilor aparatului respirator. Deoarece are proprietăţi diuretice şi antitusive este recomandat în cazul bronşitei, tusei convulsivă, infecţii, traheite, eczema, reţinere urinară sau artrite.
Ceaiul de scai vânăt calmează tusea şi grăbeşte expectorarea. Pentru bronşită şi tuse se recomandă consumul a câte 4 linguriţe din decoct. Pentru tusea iritativă puteţi pune la macerat câteva linguri de scai vânăt uscat timp de două ore.
Decoctul poate fi utilizat pentru a calma durerile de dinţi şi în cazul paradentozei, dar este util şi în combaterea artritei şi a infecţiilor de pe pielea capului. Acţiunea sa diuretică este de folos dacă aveţi problem cu retenţiile urinare, iar în trecut cu infuzie se spălau bubele dulci.
Pentru zilele în care răceala nu vă permite să ieşiţi din casă folosiţi doar două sau trei fire de scai vânăt, două nuci şi câteva frunze de ceapă (toate ingredientele trebuie să fie uscate!) şi le fierbeţi pentru câteva minute. Încercaţi să consumaţi ceaiul cât se poate de cald!
Fii primul care comentează