Asculta acest articolMajoritatea managerilor sugerează altceva. Prosperitatea nu este posibilă decât prin mai multă muncă. Muncind mai mult, plăcinta economică va deveni mai mare și-l va hrăni mai bine pe fiecare.
Acum discuția se poartă pe marginea orarului marilor magazine. Angajații vor să aibă mai mult timp liber mai cu seamă în weekend, în timp ce peroanele care sunt libere sâmbăta și duminica vor să-și petreacă timpul în mall-uri, fie privind produsele din magazine, fie servind o cafea.
De remarcat că vara este plăcut în mall-uri pentru că este aer condiționat gratuit. O dezbatere serioasă, dar după alegeri, ar trebui să se poarte în România pe marginea salariului minim. Dacă în țările europene dezvoltate salariul minim este tarifat la oră, în România este stabilit ca valoare lunară. De aici și zicala timpul trece leafa merge. În multe instituții de la noi ar fi o adevărată catastrofă dacă salariul ar fi plătit la oră. Ce s-ar face sutele de mii de angajați la stat ca să pară că lucrează opt ore din opt ore, cu o pauză de masă care nu este inclusă în cele opt ore de program?
Asta este într-adevăr o dilemă imposibil de dezlegat nu doar în instituțiile de stat, ci și la privați. Adevărul este că în România se muncește din ce în ce mai puțin, iar pretențiile salariale sunt tot mai mari. Începând cu Franța, sindicatele din toată Europa cer introducerea săptămânii de lucru de 35 de ore. Asta înseamnă 7 ore pe zi, cu două zile pe săptămână complet libere.
Și Dumnezeu când a făcut lumea a muncit șase zile, și abia în a șaptea zi s-a odihnit. Ce ne facem cu instituțiile, cu firmele care lucrează la foc continuu, spitale, pompieri, industria ospitalității, mass-media, urgențe de tot felul?
Din cauza cui apar aceste discuții? Să fie de vină sindicatele sau mai degrabă mentalitatea societății? În aceste condiții nu trebuie să ne mirăm că tot mai multe firme apelează la tehnologii, la inteligența artificială. Dar oare mai puțină muncă umană nu va însemna mai puține venituri?
Există părerea generală că prosperitatea se poate asigura prin creșterea productivității muncii. O spunea până și Ceaușescu.
Fiecare om trebuie să trăiască din munca lui. Dar vine întrebarea încuietoare: ce produce un funcționar public? Oferă servicii. Acestea se plătesc de toți contribuabilii, indiferent că aplează sau nu la serviciile unei instituții publice.
Cum în România există multe anomalii, cum este de exemplu plata integrală a impozitelor la nivelul unui salariu minim chiar dacă persoana lucrează două ore sau patru ore. O nedreptate. Un abuz al statului. Va introduce vreun partid revenirea la normal? În niciun caz PSD și PNL nu intenționează să rezolve această anomalie fiscală. Pentru că ei au introdus-o.
Multe familii, pe lângă un loc ce muncă ar mai avea nevoie de o jumătate de normă pentru a câștiga un ban în plus. Studenții, de asemenea, ar putea munci cu o jumătate de normă. Pentru că partidele care guvernează au nevoie de bani la buget, scapă din vedere aceste aspecte.
Prosperitatea din Occident a apărut pentru că după război se muncea cu aproximativ șapte ori mai mult pe săptămână decât azi. Nu dăm exemple din timpul regimului comunist, dar cu siguranță se muncea mai mult decât acum.
Se poate face o socoteală ce impact economic ar avea majorarea timpul de lucru cu o oră pe zi? Bani mai mulți la salariat, venituri mai mari la stat. S-ar putea calcula impactul fiscal și economic numai dacă salariului ar fi calculat la ora efectiv muncită.
Dacă în domeniul productiv, unde munca se poate calcula în funcție de produsul finit, cum se va calcula venitul unui funcționar care lucrează patru zile pe săptămână, adică 35 de ore împărțite la patru zile?
Probleme greu de dezbătut într-o campanie electorală în care politicienii sunt obișnuiți doar să ofere beneficii nu să ceară mai multă muncă.
Cum și în România migrația forței de muncă este deja o realitate se pune întrebarea cu ce își vor umple timpul muncitorii străinii din moment ce vor lucra numai 35 de ore pe săptămână?
Sau ei vor munci zece ore pe zi, plus și sâmbăta, așa cum fac acum românii aflați la muncă în străinătate.
Fii primul care comentează